Arhiepiscopul Buzaului si Vrancei, Epifanie Norocel, a scapat cu fuga ieri, de la Poiana Cristei, de furia enoriasilor. Decizia arhiepiscopului Epifanie, parafata de Sinodul Bisericii Ortodoxe Romane, de a-l inlocui pe staretul manastirii Poiana Marului, Macarie, este de neacceptat pentru zecile de mii de credinciosi din cele doua judete. Toata lumea stie cum arata lacasul respectiv in urma cu 20 de ani. Parintele Macarie a reusit sa convinga, prin munca, smerenie, bun simt si credinta, ca manastirea Poiana Marului merita sa fie renovata si ingrijita, asa cum era odinioara. Si, incet-incet, a reusit. Oameni simpli, autoritati locale, oameni de afaceri au contribuit cu totii, dupa posibilitati, pentru ca ctitoria Cuviosului Vasile sa nu se piarda. Putem spune, fara a exagera, ca manastirea Poiana Marului a devenit simbolul Arhiepiscopiei Buzaului si Vrancei. Cit despre parintele Macarie, cuvintele sunt de prisos. Cei care i-au trecut pragul chiliei sale extrem de modeste si au vorbit cu el il aseamana cu alti duhovnici recunoscuti ai Bisericii Ortodoxe Romane, precum Iustin Pirvu, Cleopa, Galeriu s.a.
Si ce s-a gindit IPS Epifanie, vazind ce lucruri minunate a realizat parintele Macarie si cit este de iubit de enoriasi? Sa-l retrogradeze si sa-l determine sa paraseasca manastirea! Dupa tentativa de anul trecut, acum o luna manevra i-a reusit. A mutat la Poiana Marului un grup de maicute (care nu au nicio vina), desi Poiana Marului e un lacas de monahi. Mintea lui obosita, de batrin comunist trecut prin instructia kaghebista, nu poate concepe ca exista slujitori ai bisericii care isi respecta cu strictete misiunea de pe pamint: aceea de a fi in slujba oamenilor, de a le alina suferintele, de a-i indruma pe calea cea buna, de a le insufla credinta in Dumnezeu. Si care nu se ocupa de intrigi, de adunat bani, de a cauta marirea efemera pe pamint, de a se inchina la idoli de carton (adica politicieni si oameni cu multi bani), de a manipula credinciosii in propriul interes. Pentru ca IPS Epifanie asta a facut toata viata lui (si alti inalti prelati din BOR). Prea putine se cunosc despre cum este condusa Arhiepiscopia Buzaului si Vrancei, despre cum se impart parohiile, despre cum se colecteaza si se utilizeaza fonduri de la credinciosi, despre trecutul si caracterul celui mai vechi sef al unei Episcopii/Arhiepiscopii din cadrul Bisericii Ortodoxe Romane (conduce din 1981!!!). Si multe altele. Am mai amintit eu, acum citeva luni, de modul in care si-a pastrat functia de episcop in 1990. Cum a imbracat in straie preotesti citiva haidamaci care i-au batut si alungat pe preotii vrinceni care venisera la sediul Episcopiei din Buzau cu intentia de a-l inlocui pe comunistul Epifanie...
E greu de crezut ca demersul sincer al miilor de credinciosi din Vrancea si Buzau va avea succes. Biserica s-a dovedit a fi, din pacate, un fel de stat in stat, cu propriile reguli si cutume, prea putin ``democratizata``. Iar Preafericitul Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane, chiar daca este vazut ca un reformator si un om al bisericii deschis dialogului, nu poate face prea multe in acest caz. In ciuda puterii si influentei de necontestat, anumite decizii care se iau in Sinodul BOR contravin dorintelor sale pentru ca aceasta structura este, inca, dominata de inalti prelati conservatori si inchistati in vechi metehne si mentalitati. In interiorul Sinodului Bisericii Ortodoxe Romane se duc negocieri dure, departe de ochii credinciosilor, mai ceva ca in politica, pentru protejarea intereselor inaltilor prelati. PF Daniel a fost nevoit sa cedeze de multe ori in fata majoritatii membrilor Sinodului (conservatori, asa cum spuneam) in anumite probleme si sa negocieze voturi favorabile pentru alte lucruri importante. Iar situatia parintelui Macarie de la Poiana Marului a intrat in aceasta morisca a intereselor si negocierilor, conservatorii din Sinod sprijinindu-l pe unul de-al lor - Epifanie Norocel. Iata de ce mi-e greu sa cred ca IPS Epifanie va ceda in fata enoriasilor care au reinviat manastirea Poiana Marului in frunte cu parintele Macarie.
Doua exemple pe scurt despre ce inseamna ``bataliile`` din Sinodul Bisericii Ortodoxe Romane:
1. PF Daniel nu a reusit sa-l desemneze pe favoritul sau, Casian Craciun de la Galati, in postul de mitropolit al Moldovei. Suparata de ideile de innoire si reformare ale Patriarhului, majoritatea conservatoare din Sinod i-a dat o lectie Intiistatatorului Bisericii Ortodoxe Romane: l-au ales mitropolit al Moldovei pe Teofan din Oltenia, cel care ii fusese contracandidat la prima demnitate in BOR.
2. IPS Epifanie vroia sa numeasca un protejat de-al sau ca Episcop al Vrancei. Un preot credincios lui, doar atit. Ca, in rest, nimeni dintre cei care il cunosc nu pot spune vreun cuvint bun la adresa acestuia. Nici fostii colegi de scoala, nici fostii profesori, nici actualii colegi. In schimb, Epifanie a avut grija sa-l denigreze si sa-l marginalizeze pe contracandidatul favoritului sau, un preot tinar, cult si foarte linistit, neimplicat in luptele de culise din BOR. Consecinta: Sinodul BOR nu-l va desemna pe niciunul dintre cei doi. Aproape sigur, viitorul Episcop al proaspetei Episcopii a Vrancei va fi un preot de la o manastire din judetul Neamt, sustinut de Patriarhul Daniel. Despre acesta, cu alta ocazie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu