Proaspăt achitat de SRI, pardon de judecătorul
Lucian Buta, re-re-re-evaluatul Marian Oprişan se crede pe cai mari şi sare la
beregata tuturor, inclusiv la şefii din PSD. Aşa cum anticipam, Oprişan se
aruncă în declaraţii şi acţiuni publice demagogice, dă lecţii tuturor, pe orice
temă, sub paravanul deciziei judecătorului clujean. Ultima lui problemă
capitală pentru democraţia românească (ce-am mai râs!) o reprezintă propunerea
adoptată în Comisia Parlamentară de Cod Electoral privind alegerea
preşedinţilor de consilii judeţene din rândul consilierilor judeţeni, aşa cum
s-a întâmplat până în anul 2004, inclusiv, şi nu uninominal într-un singur tur
de scrutin, cum a fost la alegerile locale din 2008 şi 2012. Şi a tunat şi
fulgerat în presa naţională că propunerea este o ’’mizerie’’, că nu e
’’democratică’’, că nu corespunde standardelor europene, că nu e în interesul
cetăţenilor, că se vor arunca sume de bani opaaa … vorbeşte de funie în casa
spânzuratului, chiar el! Mai mult, într-o intervenţie la un post de televiziune
susţine că pe el îl votează vrâncenii mereu din dragoste – cu Mircea Radu, bre?
– şi că baronii atât de blamaţi de presa aservită politicienilor din Bucureşti
dau ’’nas în nas cu cetăţenii zi de zi’’! Mai uşor, că măcăne tare! La câte
audienţe a mai fost prezent Oprişan, ca preşedinte al Consiliului Judeţean, în
ultimii 6 ani? Cât a mai fost el la serviciul pentru care a fost ales şi este
plătit din banii noştri tot în ultimii 6 ani? Cât a cheltuit din banii noştri
cu deplasările prin Bucureşti şi prin ţară, în interesele lui? Cât au muncit
funcţionarii Consiliului Judeţean pentru interesele, capriciile şi campaniile
sale?
Ne jigneşte pe toţi când clamează, bombastic, fraze
teoretice despre democraţie, valori şi libertatea de exprimare. Chiar el, care
nu acceptă să fie contrazis, să aibă cineva o altă părere, să-l critice
vreunul, să-l arate cu degetul, să-i spună unde greşeşte ş.a.m.d. În ziua în
care îl acuza pe preşedintele Camerei Deputaţilor, Valeriu Zgonea, că nu respectă
democraţia şi nevoia de reprezentativitate a alegătorilor, Oprişan îi făcea în
sânge, pentru a n-a oară, pe consilierii judeţeni ai opoziţiei. Mai mult, la
întrebările legitime ale câtorva consilieri cu privire la modul de alocare şi
cheltuire a banilor din bugetul judeţului, Oprişan le-a răspuns la mişto şi i-a
ameninţat că pune paznicii plătiţi din banii noştri să-i scoată din sala de
şedinţe a Consiliului Judeţean Vrancea! Parcă s-ar crede în ansamblul
rezidenţial de la km 27! Aaaa, dar nici ăla cică nu e al lui! Curat
nedemocratic! Da’ umflaţi-i!
Şi uite-aşa ne amintim cum s-a stricat scanerul de
la Consiliul Judeţean, care deservea biroul electoral judeţean, în plină
operaţiune de numărare a voturilor şi centralizare a proceselor verbale de la
alegerile locale din 2004 (ultimele când preşedintele a fost ales din rândul
membrilor consiliului judeţean). Atunci, membrii biroului electoral au fost
trimişi acasă timp de jumătate de zi. Iar la reluarea centralizării proceselor
verbale s-a constatat că PSD reuşise să treacă, la redistribuire, peste
procentul de 50 la sută din voturile pentru Consiliul Judeţean Vrancea. Ce
’’surpriză’’! Având 20 din totalul de 39 de consilieri judeţeni, Oprişan a
răsuflat uşurat că putea fi reales preşedinte. Mai avea nevoie de 6 voturi
pentru constituirea Consiliului Judeţean şi realizarea majorităţii absolute de
două treimi. Le-a luat, în câteva zile, de la cei doi consilieri ai PRM plus
cei doi ai PUR (Furtună dăduse la pace din cauză de Voiculescu şi terenurile
luate la începutul anilor ’90 din Urecheşti, Popeşti, Coteşti şi alte comune).
Un consilier PD – Constantin Guguianu – şi-a ’’descoperit’’ imediat afinităţile
cu Oprişan&PSD. Astfel că, la a treia convocare a noilor consilieri
judeţeni din vara lui 2004, în prezenţa tuturor, cumătrul prefect Băeşu
exclama, de la prezidiu, alături de Oprişan, că ’’mai avem nevoie de unul şi
gata’’. L-au obţinut pe parcurs, n-a fost vreo problemă. Asta aşa, ca să nu ne
creadă pe toţi fraieri, apropo de ’’mizerie’’, ’’democraţie’’ şi ’’sume de
bani’’.
PS – să înţelegem că, în 2000 şi 2004, Marian
Oprişan a fost un preşedinte de consiliu judeţean nereprezentativ pentru
vrânceni? Îşi face, acum, autocritica? Chiar el, inegalabilul, irefutabilul,
nemaipomenitul, ’’cum să spun’’ – cel mai … cel al Vrancei – ’’din acest punct
de vedere’’, ’’fără doar şi poate’’!
