Alinierea!

Cei din jurul lui Marian Oprișan care începuseră să bată în retragere din cauza apropierii verdictului final în procesul de corupție au răsuflat ușurați. Șeful lor a fost achitat definitiv și e liber ca pasărea cerului. Cel mai bun, serios, cinstit, curat și uscat, că nici usturoi n-a mâncat nici gura nu-i miroase. Nu de alta, dar limbiștii din toate instituțiile, de stat și private, se gândeau cum să se dezică de Oprișan, cum să se victimizeze, ce destăinuiri să facă și alte asemenea ”vitejii” postbelice. Așa că au scăpat de stresul ăsta și-l pot pupa în continuare, mai cu sârg, pe ”președintele Vrancei”.

Au avut dreptate cei care s-au arătat rezervați față de dosarul întocmit de procurorii anticorupție. Au existat multe suspiciuni cu privire la modul în care s-au administrat probele, modul în care au apărut și au dispărut o serie de hârtii, declarațiile martorilor și voința de a stabili adevărul. Nu trebuie uitat faptul că DNA era o instituție ”discretă” și ”rezervată” față de politicieni în anii 2004-2005. Curaj și sânge în instalații au căpătat mai târziu procurorii anticorupție. Mai trebuie adăugate și speculațiile cu privire la relațiile politice, pe față și ascunse, pe care șeful PSD Vrancea le-a dezvoltat în 2005 cu noua putere de la București – Băsescu, Blaga, grupul Golden Blitz etc. Plus că mulți ignoră apropierea lui Oprișan de structurile securității, încă din anii copilăriei.

Revenind la ”vrâncenii noștri”, vom continua să ne ”delectăm” cu pupincurismele intrate în obișnuința celor de pe plaiurile mioritice. Va fi un festival de ”ați văzut?”, ”bravo lui”, ”e șmecher”, ”n-ai ce-i face”, ”e tare” etc. Toate expresiile din arsenalul miticilor și caracterelor mici, cu toții mulțumiți de obscuritatea în care s-au complăcut de mult. Se va lungi șirul îngenunchiaților și prestatorilor de omagii. Cât despre cum arată județul Vrancea după 26 de ani de democrație originală, cu Marian Oprișan la butoane de prin 1995 (unii spun cam de prin 1992) … nu are nicio relevanță.

V-aliniați și ascultați, pe ”domnu’ președinte” lăudați!

Huo!

Parlamentarii au dovedit din nou (pentru a câta oară?) că interesele lor sunt mai presus de orice. Chestia cu cei 7 ani de-acasă este doar o poveste spusă copiilor care mai fac câte o năzbâtie. Privilegiilor lor prezente și viitoare sunt pe primul loc. Românii sunt pe ultimele locuri în Europa în ceea ce privește nivelul de trai dar parlamentarii (și politicienii cu funcții publice, în general) se bucură de privilegii peste măsură. Cu cât poporul este mai sărac (și mai puțin educat), cu atât conducătorii săi sunt mai bogați și mai corupți. Așa că parlamentarii și-au votat pensii speciale, în ciuda oricărei norme de moralitate sau bun simț. Ei o duc bine acum și vor să o ducă la fel de bine și după ce ies la pensie. Și pot face asta, în comparație cu milioanele de fraieri care le achită privilegiile și îi votează. 

Pensiile speciale ale parlamentarilor se înscriu în seria actelor normative adoptate de parlamentari în beneficiul unei mici părți de populație. În general, sunt acele categorii de români care beneficiază de o situație materială peste medie, plus alte avantaje, de-a lungul activității profesionale, precum militari, polițiști, funcționari publici, magistrați. Și cărora parlamentarii le asigură, cu banii tuturor românilor, o pensie îmbelșugată. Unde mai pui că se apropie și adoptarea unei legi care să asigure pensii speciale și aleșilor locali!? Dar pentru profesori, strungari, tinichigii, medici, macaragii, asistenți, oameni de serviciu, spălătorese, șoferi, agricultori, infirmiere, contabili, sudori, vânzători, casieri etc, când le facem niște privilegii, niște pensii speciale? 

Ironia sorții, votarea pensiilor speciale pentru parlamentari a coincis cu protestul crescătorilor de oi și capre. Un protest tensionat, cu dispute verbale (și nu numai) contondente, care a pornit tot din cauza promovării unor interese obscure ale unei mici categorii de populație - vânătorii. Iar vedeta zilei a fost o senatoare mahalagioaică, fără o urmă de bun simț, cunoscută pentru modul în care și-a rezolvat problemele personale pe spatele banilor publici. Iritată peste măsură, senatoarea s-a răstit la jurnaliști, i-a amenințat și le-a bătut obrazul, pentru ca apoi să iasă în curtea Parlamentului la o ceartă cu oierii, ca la poarta stânii. Și, pentru că se crede superioară votanților care i-au asigurat privilegiile și îi achită confortul, le-a tras un perdaf și ciobanilor. Deși crescătorii de animale erau supărați și chiar disperați, aceștia au vorbit destul de civilizat. În schimb, mahalagioaica pe care noi o plătim zi de zi i-a tratat ca pe niște fraieri iar pe unul l-a catalogat scurt și repetat: ”ești un prost”. 

Bravos! Vă mulțumim, tovarăși! Huo! 

Pesediștii nu suportă critica și te înjură

O simplă dispută pe rețelele de socializare l-a determinat pe unul dintre tinerii parlamentari PSD să reacționeze într-un mod surprinzător, degradant pentru un om aflat în poziția sa. Este vorba de Claudiu Manda, de 40 de ani, președintele PSD Dolj, aflat la al treilea mandat de deputat, finul președintelui Camerei Deputaților, Valeriu Zgonea. După o postare pe Facebook, Claudiu Manda a vut parte și de aprecieri și de critici la secțiunea comentarii. Un comentariu critic scris de un român care muncește de 5 ani în Marea Britanie l-a deranjat foarte tare pe tânărul deputat PSD. Românul care lucrează ca șofer pe tărâm britanic a folosit un limbaj mai dur la adresa PSD&Manda: ”nenorociți”, ”hoți”, ”penalule”. La rândul său, deputatul Manda l-a felicitat că a părăsit România și l-a gratulat cu apelativele ”prost”, ”frustrat” ș.a. Mai mult, șeful PSD Dolj l-a abordat pe acesta pe rețeaua Messenger și l-a înjurat direct de mamă: ”băgați-aș p..a în mă-ta”, ”marș” i-a transmis tânăra speranță a PSD românului plecat peste hotare. Observăm că ”mă-ta” a scris corect, cu cratimă. Totuși, gramatica nu s-a numărat printre obiectele sale favorite de studiu pentru că a mâncat o cratimă la ”băgați-aș”. Corect gramatical era ”băga-ți-aș”, de la ”ți-aș băga”. I-a plăcut mai mult ”școala vieții”, se vede. De amintit că fostul președinte al României, Traian Băsescu, a respins, în 2014, propunerea premierului de atunci, Victor Ponta, de a-l desemna pe Claudiu Manda drept ministru al Bugetului. 

Nu este pentru prima dată când politicienii folosesc un limbaj de mahala și expresii licențioase sau degradante, mai ales în situații în care ei cred că nu-i aud sau nu-i văd alegătorii. Astfel de discuții fără perdea au loc și în cercurile lor intime, atunci când negociază funcții, afaceri, ministere, șefi de instituții, demiteri ș.a.m.d. A devenit celebră expresia folosită de Marian Oprișan în 2011, atunci când a inaugurat cu Victor Ponta lucrările nefinalizate de la Piața Unirii din Focșani, în timp ce se plimba cu delegația liderilor PSD prin oraș: noi suntem ”pielea p...i”, i-a transmis Oprișan lui Ponta pe marginea unei discuții cu privire la atribuțiile președinților de consilii județene și ale prefecților. Totodată, se cunosc apelativele și gesturile neortodoxe la care apelează șeful PSD Vrancea atunci când nu este filmat sau înregistrat, când cineva îndrăznește să nu fie de acord cu el sau să-i atragă atenția că greșește. Atât politicienii cât și jurnaliștii știu ce cuvinte îi adresa Oprișan, șoptit, regretatului colonel Gheorghe Iorga, ce semne ”discrete” îi făcea în momentele în care credea că nu-l mai vede și altcineva. Sunt mulți care ar putea povesti cum se comportă, în realitate, majoritatea politicenilor, ce caracter, limbaj și bun simț au dincolo de masca scenică.

PNL nu are candidați câștigători în fața PSD, la București, Focșani, Galați, Brăila ...

Frământările și lipsa de strategie din marele PNL ajută PSD să se mențină pe linia de plutire după degringolada produsă de procurorii DNA dar și de demisia guvernului Ponta. În plus, cu o mare capacitate de regenerare, PSD încearcă să folosească experiența strămoșilor săi PCR/FSN/FDSN/PDSR. În Parlament sunt majoritari, în Guvern mai au mulți oameni, în structurile publice din teritoriu aproape toți sunt ai/cu PSD. Nu știu pe câți îi va schimba guvernul Cioloș. În ritmul de melc de acum se pare că vor rămâne mulți pesediști la butoane. Așa că Dragnea și ai lui au o bază de susținere importantă în anul electoral ce urmează.

Cât privește PNL, acesta pare a-i da o mână de ajutor partidului lui Iliescu în a se consolida și a recupera terenul pierdut în ultimele luni. Se pun tot felul de criterii teoretice de integritate și condiții pentru eventualii candidați în care foarte puțini politicieni români se regăsesc. Prea puțini politicieni, de la toate partidele, se pot încadra, în mod real, în șabloanele pe care vor să le stabilească șefii PNL (nici ei nu sunt Alba ca Zăpada, ohoooo). Este greu de prevăzut, în acest moment, cum vor arăta candidații și campaniile electorale ale PNL de anul viitor. 

Acum se observă o lipsă de ”cadre” bine conturate, cu imagine publică pozitivă și cu intenție crescândă de vot din partea electoratului în rândul peneliștilor. Nu sunt situații izolate, astfel de probleme se găsesc în multe organizații PNL din țară. Managementul politic pare încremenit în partidul Brătienilor. Iar această stare de fapt negativă este responsabilitatea liderilor, de la centru sau din județe. 

În București, PNL nu are candidați care să câștige alegerile locale. Deocamdată, niciun nume vehiculat nu are șanse reale de câștig, atât la sectoare cât și la Primăria Generală. PNL are o mare problemă în cea mai mare organizație din țară. Numai dacă ne uităm la proaspătul candidat anunțat pentru fotoliul de primar general, Cristian Bușoi, ne dăm seama de situația jenantă în care se află PNL. Asta dacă nu cumva tristul Bușoi va produce o minune și se va dovedi chiar mai tare decât Băsescu la alegerile locale din anul 2000! Sau vor vota bucureștenii cu PNL la greu, cum au făcut în 2012 cu USL?! La sectoare, cu una-două excepții, situația pare la fel de încremenită. În Vrancea și județele limitrofe, ca să nu extrapolez, situația candidaturilor la alegerile locale este asemănătoare. PNL nu are, la vedere, un candidat pentru Primăria Focșani care să facă față tăvălugului roșu, care să-i determine pe alegători să nu mai pună ștampila în chenarul trandafirilor roșii, care să-i scoată din case în ziua votului pe cetățenii blazați de atâtea cumetrii și politicianisme ieftine. Sunt niște tensiuni acute și evidente în PNL Vrancea, niște jocuri parcă dirijate de Oprișan, încât este greu de crezut că anul viitor se vor schimba frâiele puterii, de la PSD la PNL. Aceeași situație în privința candidaților PNL o întâlnim la Bacău, la Buzău, la Brăila, la Galați etc. La butoanele organizației PNL Galați îl vedem tot pe ”dinozaurul” Victor Paul Dobre, un personaj care n-are nicio legătură cu reforma, cu performanța sau caracterul. Nici nu ar trebui să fie multe așteptări de la un activist de bază al PCR pe Șantierul Naval din Galați, care nu se dă dus nici în ruptul capului din fruntea PNL. Tot înainte, tovarăși!  

PS - se pregătesc rezultatele unui nou sondaj pentru Primăria Focșani (și nu numai) care ar scoate, chipurile, candidatul PNL care să câștige bătălia electorală cu PSD. Firma prietenă de sondare din Buzău va prelucra în mod obiectiv datele de pe teren și, conform răspândacilor, va ieși următoarea ierarhie în privința intenției de vot: 1-Nini Săpunaru, 2-Ionuț Ștefan, 3-Mihai Copaci, 4-Tudorel Trofin. Probabil că Săpunaru va renunța să candideze la Primăria Focșani și își va anunța, din nou, sprijinul pentru Ionuț Ștefan. La rândul său, Mihai Copaci va fi mulțumit că a ieșit pe locul al treilea, în interesul escaladării tensiunilor din PNL (partea ex-PDL). Deocamdată, asta e situația. Pot apărea răsturnări, candidați și idei noi în orice zi. Timpul nu mai are răbdare. Iar criteriile de integritate propuse atât de PNL cât și de PSD ar putea produce alte bulversări pe scena politică.         

PNL (aripa pedelistă) în tensiune maximă

A fost o toamnă agitată în PNL Vrancea iar sezonul de iarnă a debutat și mai învolburat. Așa cum am observat (și scris) de câteva luni, mișcări importante au fost planificate (unele și petrecute) în interiorul organizației județene. Dacă în partea vechiului PNL situația este mai liniștită, ținută sub un anumit control de Nini Săpunaru (și din cauză că nu s-a coagulat o mișcare puternică și hotărâtă pentru schimbare), în partea ex-PDL spiritele sunt foarte încinse. 

Puțină cronologie, pe scurt. S-a început cu decizia Biroului Politic Național de înlocuire a lui Costică Neață cu Cristian Bălosu, plus alcătuirea unui nou birou județean. O decizie sugerată și așteptată de mai  mult timp. A urmat, rapid, o contraofensivă din partea lui Neață și a apropiaților săi, în frunte cu președintele Casei Județene pentru Asigurări de Sănătate Vrancea, Mihai Copaci, și fostul prefect Sorin Hornea. La acest asalt s-au alăturat și câțiva primari, cei mai vehemenți fiind primarul comunei Ciorăști, Nicolae Braicău, și primarul comunei Biliești, Vasile Chirilă. Aceștia au mers în județ, au bătut la porțile oamenilor și le-au cerut să semneze liste de susținere pentru echipa nou formată Copaci-Neață. Mulți au semnat de obrazul celor care le-au călcat pragul. Așa ne-au mărturisit, cu justificările de rigoare, faptul că îi cunosc de mult timp dar nu mai activaseră în partid de ani buni. Oricum, știau că lista respectivă nu are valoare juridică, poate doar pentru orgoliul inițiatorilor săi. Un fel de ”vrem schimbarea și nu prea ... dar numai așa cum vrem noi”. Prin urmare, s-a anunțat că lista respectivă conține multe nume de membri ai fostului PDL. Aceștia au mers de câteva ori la București, la sediul PNL din Modrogan, și au insistat pe lângă Vasile Blaga și Gheorghe Flutur să anuleze decizia conducerii naționale a partidului și să-l schimbe pe înlocuitorul lui Neață - Bălosu - cu șeful CJAS. Între timp, primarii PNL (ex-PDL) au ieșit, surprinzător (după o lungă tăcere publică), într-o conferință de presă și l-au atacat la baionetă pe Cristian Bălosu. Primarul din Biliești nu mai participase de mult timp la o conferință de presă, primarul din Năruja nu apăruse niciodată în fața ziariștilor la sediul de partid (și nu numai) iar primarul din Ciorăști ... aproape la fel. Principala preocupare a primarilor respectivi a fost să-l atace pe Cristian Bălosu. Se pare că terminaseră lupta cu PSD&Oprișan și, înfrânți fiind, s-au năpustit asupra unui coleg de partid. Specific mioritic! 

De cealaltă parte, noul copreședinte încearcă să alcătuiască un birou de conducere, cu mulți oameni noi. Primarii (cu excepția lui Nistor Bratosin din Urechești) refuză să facă parte din noul birou. La fel și o parte din oamenii din teritoriu, fideli lui Costică Neață. Sunt destui care stau în expectativă și vor să vadă cum se lămuresc lucrurile. Apoi se vor alinia deciziei șefilor de la București. Oricum, așa cum se observă din afară, nu este vorba, în mod direct, de schimbarea unor nume. Nu contează cum îi cheamă - Popescu, Ionescu, Georgescu, Neață, Bălosu, Copaci etc. Important este că PNL se află blocat într-un anumit tipar de a face politică, de a se raporta la cetățean, de a promova oameni, atitudini și acțiuni, de a convinge alegătorii, de a combate și a câștiga în fața adversarilor politici. O schimbare reală, chiar radicală a tot ceea ce se traduce prin ”a face politică” în PNL Vrancea ar putea însemna cu adevărat un pas important pentru a avea succes în anul electoral 2016 și pe mai departe. Din ceea ce se vede, Cristian Bălosu nu pare a face parte dintr-un anumit grup, cu metehnele știute, nu pare a fi de-al lor. Și, în consecință, nu poate să fie în frunte. N-au reușit, încă, să-l capaciteze și atunci nu trebuie lăsat. Dacă face vreo ”revoluție” și chiar promovează altfel de oameni? Dar dacă se va integra, totuși, în ”sistem”? Nu se poate ști, deocamdată, iar ”sistemul” mioritic nu riscă. Repet, problema nu este a numelor, neapărat, ci a mentalității. 

Câștigătorul din aceste tensiuni artificiale, fără niciun dubiu, este PSD. Mici câștiguri (de oameni pentru a candida la locale, în primul rând), vor avea și celelalte formațiuni mai mici, precum Mișcarea Populară, ALDE și UNPR. 

PS - răspândacii aruncă zvonuri de o dorință acerbă a lui Lică Panciu de a reveni în prim plan, la noul PNL, desigur. Și se trag sfori grele în această direcție. Eminența cenușie a PSD din PD/ PDL Vrancea intrase în conflict cu Neață&comp dar aceștia nu fuseseră în stare să-l dea afară din partid. ”Noroc” cu ordonanța traseiștilor de anul trecut, atunci când Panciu a anunțat că părăsește PDL și rămâne consilier județean independent. Se pare că noul mare PNL are nevoie de un om de bază care să aleagă candidații la alegerile locale iar pe cei mai buni să-i convingă să treacă la PSD. Nu că în vechiul PNL nu ar fi asemenea practici, dar Lică Panciu este cel mai bun la manevrele astea.   

Corneliu Coposu, după 20 de ani

Pe 11 noiembrie se împlinesc  20 de ani de la moartea Seniorului. Mulți dintre români nu au înțeles (și nu înțeleg nici acum) de ce liderul PNȚCD Corneliu Coposu primise acest supranume - Seniorul. Corneliu Coposu a fost un simbol pentru tot ceea ce a însemnat moștenirea politică interbelică a României. Seniorul a încercat să facă o trecere de la perioada Maniu-Brătianu-Mihalache-Madgearu-Titulescu-Ionescu&comp la cea modernă, europeană, post-comunistă, măcinată de confuzii, extremisme și manipulări. Se pare că Seniorul și-a dat seama cu mult înaintea noastră că România o ia pe o cale greșită încă din tumultosul an 1990. Coposu a văzut - în timp ce marea masă a românilor era oarbă (simbolistic pentru istorie, primele alegeri post-decembriste au fost pe 20 mai 1990, Duminica Orbului) - că Iliescu și gașca lui majoritar kaghebistă acaparaseră toată sfera de putere. Dacă este reală afirmația fostului său șef de cabinet, Ionuț Gherasim, putem spune că Seniorul a fost un profet, neînțeles de semenii săi. ”Blestemul României va fi ca peste 20-25 de ani să fie condusă de același FSN, și pe stânga și pe dreapta eșichierului politic”, ar fi spus Corneliu Coposu în aprilie 1990. O sinteză scurtă, perfect adevărată.

Fără a-l idealiza, Corneliu Coposu poate reprezenta un model pentru politicienii români. Dacă cei ”feseniști” sau ”fesenizați” nu se mai pot schimba, măcar cei tineri, care nu s-au dedat practicilor dâmbovițene, care nu s-au înfruptat cu lăcomie din banii publici, care nu urmăresc sinecuri și avantaje pentru sine și buzunarele proprii, care citesc, gândesc, muncesc și vor ”o țară ca afară” pot demonstra că moralitatea și politica sunt compatibile. Un alt principiu al lui Corneliu Coposu. Cred că românii care au ieșit pe străzi și au demonstrat în mod sincer în ultima săptămână au ce învăța din moștenirea politică și spirituală a lui Corneliu Coposu. 

A fost deținut politic, batjocorit, umilit. I s-au furat tinerețea, dreptul la dragoste, la familie, la o carieră strălucită, la o viață decentă. Din decembrie 1989 a început să spere. S-a implicat, a renăscut PNȚCD-ul, s-a aruncat în groapa cu lei neocomuniști. A avut, iarăși, de îndurat umilințe din partea semenilor. ”S-a demascat!”, anunța, cu zâmbetul până la urechi, în timpul manifestațiilor muncitorești dirijate de FSN în 1990, premierul de atunci Petre Roman, fiul unor kominterniști de frunte Nu s-a lăsat doborât, nu a acceptat compromisuri, aranjamente și avantaje personale. A fost o enigmă pentru majoritatea românilor. ”Re-evaluat” după moartea sa, din 11 noiembrie 1995. 

Pentru cei care își doresc o reformă reală a societății românești și manifestează pe străzi în această perioadă am căutat prin arhivă și le transmit (dar nu numai lor) câteva din crezurile Seniorului.    

-”Dezinteresul meu legat de onorurile și demnitățile publice și față de acumularea de avere îmi dă o independență care mă face să fiu foarte obiectiv în raporturile cu oamenii. Aș fi putut să mă așez pe o adunare de bani, am avut condiții, dar nu m-au interesat.”

-”Dreptul de a face ce vrei între hotarele legii, fără constrângere din afară sau de a nu face ceea ce este contrar convingerilor tale se cheamă libertate.”

-”Mi-am făcut un examen de conștiință. Am trecut în revistă toate suferințele și mizeriile prin care am trecut de-a lungul pușcăriilor, a anilor de detenție, a persecuțiilor post-penitenciare. Dacă ar fi să aleg, aș opta pentru același destin. Cred că destinele noastre sunt scrise dinainte.”

-”Nu poate exista o politică veritabilă fără consecvență și moralitate.”

-”Deceniile de comunism au făcut mai mult rău României decât au provocat cele două războaie mondiale la un loc, întrucât acestea nu i-au denaturat spiritualitatea.”

-”Religia creștină este întemeiată pe dragoste. Din păcate, reprezintă virtutea cel mai puțin practicată de români.”

-”Cine uită trecutul, merită să-l repete.”

-”La noi se confundă noțiunea de a nu face politică cu noțiunea de a nu face parte dintr-un partid. Nu trebuie să faci parte dintr-un partid ca să faci politică.”

-”În fond nu e importantă persoana mea, importantă e ideea legată de viața mea. Dacă această idee va triumfa și dacă ea este îmbrățișată de prietenii mei și de opinia publică, apariția sau dispariția mea sunt secundare. Totul este să supraviețuiască o atitudine. Dacă aceasta va triumfa, dispariția mea nu mai e semnificativă.”

Dacă nu cer prea mult, eu le-aș propune celor care aprind o lumânare, în aceste zile, pentru sufletele tinerilor morți în tragedia din clubul Colectiv, să țină un moment de reculegere și în memoria lui Corneliu Coposu.

Oprișan rămâne de căruță în PSD

Noul președinte al PSD se delimitează de vechii tovarăși de drum, de mentalitate, de acțiune, de jocuri politice subterane. Acum două săptămâni, congresul național a ales o echipă de conducere așa cum solicitate Liviu Dragnea: fără lideri importanți, fără baroni, fără personalități puternice, fără notorietate (în cea mai mare parte). Baronul șef de Vrancea s-a ofuscat și s-a dat rănit în amorul propriu. A rămas șef la Vrancea și șef al baronilor locali. Acum, la prima ședință a Comitetului Executiv Național, pe lângă alte decizii care-i pică de-a curmezișul lui Oprișan, Liviu Dragnea i-a propus iar delegații i-au votat pe cei 8 secretari regionali, cam după același profil ca vicepreședinții. Pentru zona de sud est, Dragnea l-a preferat pe un no name, Felix Stroe, proaspăt președinte al PSD Constanța. Acesta a fost director general la Regia Autonomă Județeană de Apă Constanța (un fel de Gheorghe Vasilescu al nostru). Stroe nu are anvergură politică, poate că e ceva cunoscut la nivel județean și atât. El s-a delimitat de cuplul Mazăre-Constantinescu și le-a cerut și pesediștilor constănțeni să facă același lucru. Altfel, vor pleca din partid. Așadar, Oprișan va fi coordonat pe linie politică de un politician colțos, adversar al prietenilor săi Mazăre&Constantinescu. Va trebui să-i prezinte acestuia rapoarte de activitate, strategii și planuri de acțiune politică.

Mai mult, un alt politician promovat de Oprișan ajunge pe cai mari, acum și la partid. Ministrul delegat pentru românii de pretutindeni, Angel Tîlvăr, a fost preferat de Dragnea pentru poziția de secretar regional al PSD pentru Diaspora. Nu știm dacă doar pentru faptul că ocupă fotoliul respectiv de ministru sau dacă îl vrea pe Tîlvăr în conducerea PSD pentru o mai lungă perioadă de timp. Oricum, Tîlvăr este, de astăzi, membru în conducerea națională a PSD, peste șeful său de la Vrancea. Așa că Oprișan trebuie să se mulțumească doar cu faptul că Dragnea i-a făcut o concesie și i-a satisfăcut orgoliul rănit, acceptându-i prezența la ședințele Biroului Permanent al PSD pentru că, vezi Doamne, este președintele Uniunii Naționale a Consiliilor Județene din România. 

Trăgând linie, observăm că Mitrea l-a promovat pe Oprișan și a ajuns după gratii. La Mitrea mă refer, nu la Oprișan! La rândul său, Oprișan i-a promovat în funcții la nivel național pe Duță, Vrabie, Pintilie, Carnariu, Matache și Tîlvăr. Duță trage tare cu pădurile, cu băiatul mai năbădăios și cuscrul Cel Mare, dornic de funcții. Vrabie face bani și ar vrea sau nu prea să fie primar la Focșani. Pintilie s-a retras cu niște contracte după ce s-a plimbat în barca trasă de pompieri și jandarmi alături de Ponta, Dragnea și ”fă Doina”, Carnariu e șef pe la APIA București și trage nădejde la scaunul lui Oprișan, atât la partid cât și la CJV. Pe Matache l-a pus ministru la Transporturi că nu e bine să rămâi dator doamnei judecător. Iar Tîlvăr vine repede pe turnantă, ca o tânără speranță a PSD, la peste 50 de ani. Și Oprișan ce face, o fi obosit?

Schimbări radicale sau dolce far niente în PNL Vrancea?

Peneliștii vrânceni se luptă tare. Între ei, nu vă gândiți că trag în PSD. Peneliști pe stil vechi sau nou, nu contează, aproape toți au câte ceva de împărțit cu ai lor colegi. Zici că e un blat cu PSD ca nu cumva PNL să devină prea puternic și să aibă posibilitatea să răstoarne PSD-ul de la puterea județeană anul viitor. S-au format tot felul de tabere, grupuri și grupulețe care numai opoziție nu fac. Au alte preocupări.

Situația din PNL Vrancea a ajuns într-un punct critic, este o stare tensionată care necesită o rezolvare rapidă. Altfel, chiar că PNL nu va conta în fața tăvălugului roșu la alegerile de anul viitor. Se pare că trinomul Săpunaru-Neață-Secară nu face față situației. Și conducerea națională a observat problemele însă, în acord cu tradiția politicienilor de Capitală, Vrancea este un județ prea mic și aduce prea puține voturi pentru a fi luat în considerare la un joc politic. Așa au procedat atât liderii PSD cât și cei ai PD/ PDL/ PNL de-a lungul timpului. Oprișan a prins hățurile mai demult și, ajutat de alții dar și de impotența și interesele minore ale liderilor opoziției, a făcut ce-a vrut. Acum, în an pre-electoral, PNL pare blocat în Vrancea. Nu apar perspective de succes. Doar simple sloganuri, ținte minore, posibili candidați modești, buni numai de candidați și nu de câștigători. Toate în contextul luptelor interne pentru ... pentru ce? Care să se pună mai bine cu Oprișan? Care să-l deranjeze mai puțin și să aibă mai mult de câștigat de pe urma lui?

Sunt mulți care se gândesc la o mișcare radicală, o lovitură fulgerătoare care să trezească organizația la realitate, să detensioneze situația și să dinamizeze activitatea partidului. Să creeze o adevărată emulație internă și să ascută, în sens pozitiv, competiția. Însă, cu cei doi copreședinți care se au ca șoarecele cu pisica (Săpunaru și Neață), cu interesele din jurul lor, emulația e dezumflată din start iar competitivitatea internă rămâne în adormire. Se păstrează orgoliile mici, șușotelile, bârfele pe la spate, jocurile meschine de culise, interesele personale, mica ciupeală. Se pare că actuala conducere bicefală a PNL Vrancea nu poate și nu vrea mai mult. Îi lipsesc motivația, entuziasmul, perspectiva, viziunea strategică. Tot mai mulți peneliști vorbesc de necesitatea unor schimbări radicale. Foștii pedeliști par mai hotărâți și direcți. Peneliștii vechi par mai fricoși, mai delăsători și fără sânge-n instalații. E invers decât în Luceafărul eminescian - ba ar vrea, ba se codesc.   

În discuțiile de la la nivel local și național se speculează câteva nume care ar putea prelua, interimar, șefia PNL Vrancea. Dar nu numele contează, ci urmarea eventualelor schimbări. Se schimbă sau nu ceva în mentalitate, atitudine, acțiune politică? Din partea fostului PDL s-au avansat câteva nume de a-l înlocui pe Costică Neață: deputatul Florin Secară, primarul de la Țifești, Gabriel Postolache, președintele Casei Județene pentru Asigurări de Sănătate, Mihai Copaci, omul de afaceri, revenit de curând în Vrancea, Cristi Bălosu, primarul de la Ciorăști, Nicolae Braicău. Din partea fostului PNL se vorbește, mai mult prin colțuri întunecate, de primarul comunei Jariștea, Cătălin Toma, de fostul viceprimar al Focșaniului, Tudorel Trofin, de Paul Ciubotaru, fost consultant politic, actualmente director general pe proiecte în Administrația Fondului pentru Mediu. Oricum, nimic nu e sigur. Peneliștii par a nu avea nici strategie, nici planuri de schimbare. Iar anul electoral 2016 bate la ușă.

PS - se vehiculează și ideea potrivit căreia în cazul în care vor fi înlocuiți din funcție, Săpunaru și Neață o vor coti spre alte partide, precum PMP sau ALDE. Împreună cu ei ar putea părăsi PNL-ul și o serie de apropiați, fără anvergură politică sau popularitate. Că dacă aveau, ar fi făcut ceva în PDL/ PNL care să urnească, puțin, căruța anchilozată a opoziției.

PNL îi vrea înapoi pe foștii membri penali

Peneliști adevărați, ”liberali” convinși, au lansat în presa națională o informație despre posibilă mișcare politică, pentru a testa reacțiile publice și politice. Peneliștii ar începe ofensiva pentru recuperarea fiilor rătăcitori. Adică vor să-i convingă pe foștii peneliști, plecați spre alte zări politice sau judiciare, să se întoarcă în sânul partidului Brătienilor, curați și uscați. Să lupte iar pentru dreptate, justiție, democrație, valori umane împotriva hidrei roșii. I-auzi! Și primul la care s-ar fi gândit jongleurii PNL este fostul ministru al Transporturilor, Ovidiu Silaghi. Acesta a sărit în barca roșie a lui Tăriceanu atunci când i s-a părut că PSD îl poate ajuta să scape de brațul lung al legii. Procurorii DNA au început urmărirea penală a lui Silaghi pentru trafic de influență în formă continuată. Deci, ar fi numai bun să revină în PNL! Om de valoare, demn și cinstit, ce mai! Exact ce le trebuie peneliștilor, un exemplu de urmat!

Păi, după aceeași logică, PNL ar trebui să cheme înapoi toți fiii rptpcitori cu probleme în justiție sau care au preferat avantajele roșii oferite de PSD pentru buzunarele proprii, în frunte cu Tăriceanu. Pentru că e nevoie de cadre de nădejde, domnule! Asemenea ”liberali”, mai rar! Așa, din scurt, mi-am adus aminte de câțiva foști peneliști și pedeliști care ar putea fi rugați de liderii PNL să li se re-alăture: Relu Fenechiu, Gigi Becali, Decebal Traian Remeș, Victor Babiuc, Cristian Anghel (ex-primar Baia Mare care a ieșit din pușcărie), Mircia Gutău (ex-primar Rm. Vîlcea care a ieșit din pușcărie), Roșca Stănescu, Dan Radu Rușanu, Daniel Chițoiu, Monica Iacob Ridzi, Emilian Frîncu (ex-primar Rm. Vîlcea aflat acum în pușcărie) ș.a. Toți pentru a întări PNL în lupta cu PSD! 

Blat la București. Dar în teritoriu?

Zilele acestea are loc o ședință a Ligii Aleșilor Locali ai PNL. O adunare la care participă primari, președinți de consilii județene, viceprimari, vicepreședinți, consilieri locali și județeni precum și liderii PNL de la centru și din teritoriu. Fiind vorba de aleși locali, cred că principalele discuții se axează pe alegerile locale din luna iunie a anului viitor. Așadar, sunt mai puțin de 9 luni până la acest moment electoral foarte important. Trebuie să se stabilească strategii, acțiuni, mesaje, profiluri de candidați și altele asemenea.

Însă un eveniment politic major petrecut acum câteva zile a stârnit o serie de controverse și întrebări la care nu știu cum răspund liderii PNL. Este vorba de aranjamentul cel puțin dubios de la Primăria București, atunci când PNL nu a vrut să-și asume conducerea interimară a Capitalei după arestarea lui Sorin Oprescu. Deși formează o majoritate în Consiliul General, PNL  a preferat să-și retragă viceprimarul și să susțină pentru preluarea funcției de edil șef (cea mai importanță funcție aleasă după cea de președinte al României) un consilier UNPR, ex-PPDD, cot la cot cu PSD și UNPR. Adică un mare partid, care se încălzește pentru preluarea guvernării României, nu are capacitatea și voința politică să preia administrarea Capitalei. Indiferent de problemele care sunt în Primăria București (și la care au închis ochii, nu și buzunarele, mulți lideri și consilieri PNL), nu este posibil ca un asemenea partid să se dea la o parte ca o domnișoară de pension. Dacă le tremură chiloții în momentul în care pot prelua administrarea Bucureștiului înainte de alegerile locale, atunci la ce să se aștepte electoratul penelist peste câteva luni? Ce explicații le oferă liderii PNL aleșilor din teritoriu cu privire la această decizie politică de retragere, practic, din cursa pentru câștigarea postului de primar al Capitalei? Cum justifică, fără ipocrizie și falsități demagogice, Alina Gorghiu și Vasile Blaga, Gheorghe Flutur și Marian Petrache, Cătălin Predoiu și Teodor Atanasiu faptul că Primăria București reprezintă, iată, o pălărie mult prea mare pe care PNL nu și-o poate permite?

Și ce să înțeleagă aleșii și activiștii din județe? Că nu trebuie să se bage acolo unde e greu? Că mai bine cu capul plecat, chiar băgat în nisip, decât să înfrunți problemele și adversarii politici oricât de puternici ar fi? Că nu trebuie deranjat partidul generalului făcut prin birourile politico-economice? Că trebuie să ”câștige” și UNPR niște posturi importante în administrația locală? Că UNPR trebuie acceptat, în orice condiții? Că partidul de operetă deșănțată al lui Oprea va fi în ambele bărci – în unele județe cu PSD, în altele cu PNL – în virtutea ”interesului național”, desigur? Li se vor explica aleșilor locali și liderilor din teritoriu ai PNL că trebuie să cedeze pe ici, pe colo, în favoarea UNPR, și cu acordul PSD, chiar și în zonele unde au șanse importante să câștige alegerile?

Iar dacă mă gândesc la Vrancea ... Nu m-ar mira ca asemenea ”directive” de partid să fie aplicate și pe meleagurile noastre la alegerile de anul viitor. PSD&Oprișan stăpânesc de atâția ani județul așa că un aranjament politic cu UNPR, coordonat din umbră de prietenul generalui Oprea, nu ar fi exclus. Se pot constitui majorități în unele consilii locale PNL-UNPR,  în altele PSD-UNPR, mai poate obține UNPR câteva posturi de primar și viceprimar, că așa ar fi în interesul tuturor. Cu siguranță, la Consiliul Județean Vrancea va fi o majoritate PSD-UNPR, fără ca PNL să se supere prea tare. C-așa-i pe la noi!

PS – în continuarea blatului de la București, s-ar putea pregăti un scenariu de compromis și la nivelul Focșaniului. De exemplu, în postul de primar ar putea fi ales uneperistul Marius Iorga, actualmente viceprimar, sub oblăduirea cuplului Oprea-Oprișan și cu mârâiala pe la colțuri a peneliștilor. Unde mai pui că Marius Iorga a intrat în Consiliul Local Focșani cu sprijinul fostului PDL, pe o listă comună. Sau, poate, Oprișan va alege varianta Laurențiu Țigăeru Roșca, iubitor de trandafiri roșii, trimis o perioadă și pe la PNL. Deputatul uneperist s-a arătat, de curând, scârbit de politică și a declarat, mieunat, că se va retrage din politică odată cu terminarea mandatului. Pentru că nu mai avea loc de parlamentar asigurat pentru un nou mandat, asta-i realitatea. Dar strugurii cică-s prea acri, bla-bla-bla.    

La vremuri noi, cam tot ei

Peneliştii simt miros de guvernare şi dau din coate să prindă locuri călduţe de anul viitor. Atât la nivel naţional cât şi la nivel local au început mişcările şi jocurile de culise pentru ca la momentul guvernărilor naţionale şi locale să se găsească pe culoarele favorabile accederii în posturi publice. Din ce se ştie până acum, se pare că au acces şi succes la promovare tot membrii hârşiţi în maşinaţiuni de interes personal sau de grup, fără să se fi remarcat cu ceva anume în spaţiul politic sau public. Dar s-au aflat cam de fiecare dată pe culoarul cel mai avantajos care le-a asigurat ascensiunea în fotolii confortabile. Mai mult, când a fost cazul, unii dintre ei au băgat capul în pământ precum struţul ca nu cumva să deranjeze.

Aşadar, s-a luat deja în discuţie lista PNL pentru Consiliul Judeţean Vrancea. Un fel de parlament judeţean, condus de PSD încă din 1992, indiferent de guvernare. Şi aflat la cheremul lui Marian Oprişan cam din 1995, în postura de preşedinte sau de vicepreşedinte. În acest moment, prin crearea noului PNL şi aplicarea ordonanţei traseiştilor, PNL Vrancea are 9 consilieri judeţeni. De la fostul PNL sunt: Eduard Lambrino, Ion Epure, Marioara Ciorici, Anişoara Aioanei şi Nicu Mazere. De la fostul PDL sunt: Liviu Bostan (aflat în dizgraţia PDL dar preluat de PNL), Emilian Diaconu, Cornel Negru şi Doina Vraciu. Pe cei mai mulţi nu-i cunoaşte mai nimeni. Dar nici ei nu s-au străduit să facă ceva de interes pentru alegători. Cariera politică a multora este strâns legată de partid şi de liderul acestuia. Prea puţine opinii şi atitudini personale care să atragă atenţia cetăţeanului. Şi, totuşi, cei mai mulţi din lista de mai sus vor, din nou, pe lista de consilieri. În ciuda faptului că unii dintre ei nu ridică nicio sprânceană în faţa lui Oprişan, atât în şedinţe cât şi în alte activităţi publice. Ba, pentru a-şi păstra o serie de fotolii şi privilegii publice, intenţionau, nu demult, să se retragă din poziţia de consilier judeţean, că aşa le-ar fi cerut Oprişan!? Luptători nevoie mare, ce mai! Că au alte scaune publice satisfăcătoare şi nu ar vrea să-l deranjeze pe ''domnu' preşedinte''! Le merge bine în opoziție și vor să le meargă și mai bine la putere. Până în urmă cu puțin timp le tremurau chiloții, acum își arată mușchii în fața colegilor de partid. În câteva luni şi-au ''revenit'' şi, cu vitejie, au anunţat că vor şi de la anu' în Consiliul Judeţean. Că merită, sunt buni, au făcut ceva pentru judeţ, s-au luptat cu Oprişan (poate prin baie, în faţa oglinzii), sunt reprezentativi pentru judeţ şi electorat şi alte asemenea impresii. Că PNL ar fi pe val şi e păcat să lipsească din fruntea bucatelor.

Dintre cei enumeraţi mai sus ar putea să nu mai prindă vreun loc de consilier Nicu Mazere, Emilian Diaconu, Cornel Negru. În schimb, ar putea ajunge în forul legislativ judeţean, după alegerile locale de anul viitor, Costică Neaţă, Ionel Partene, Georgel Constantin, Ionuţ Ştefan, Ionuţ Filimon, Nicolae Şerban (ex-director SRI Vrancea) ş.a. Dacă plecăm cu ei la plimbare pe stradă, nu ştiu câţi ar fi recunoscuţi şi salutaţi. Nu ştiu câţi oameni i-ar opri să stea de vorbă cu ei și să le spună păsurile. Câţi au credibilitate, câţi vor să respecte interesele celor care le votează lista de candidaţi (şi nu interesele celor care i-au pus pe locuri eligibile)? Nu ştiu dacă, luaţi individual, ar strânge câteva sute de voturi fiecare.

PS - dacă fac alde Săpunaru-Neaţă-Secară vreo surpriză şi întocmesc nişte liste de candidaţi merituoşi, atât la nivel judeţean cât şi pe fiecare localitate în parte? E o glumă, aud, deja, voci...

Pe scurt

*Guvernul dă cu o mână și ia cu zece. Nicio mirare. Potrivit proiectului noului cod fiscal, persoanele fizice vor avea, de la anul, impozite duble pentru locuințe și chiar de 20 de ori mai mari pentru spațiile comerciale. După ce se va vota codul fiscal în Parlament, consiliile locale vor avea posibilitatea de a majora impozitele pe cap de locuitor plătitor. Dar 2016 este an electoral. Așa că, cine știe?
*Comercianții au stabilit un preț ridicol pentru producția de porumb din acest an – 50 de bani pe kg. Extrem de mic! După ce că a fost un an agricol dificil și abia supraviețuiesc de la un an la altul, fermierii se simt umiliți cu acest tarif stabilit de cei care fac jocurile în agricultura românească. Fermierii români se îndreaptă încet, dar sigur, spre faliment, în timp ce samsarii protejați de politicieni și politicienii aferenți se îmbogățesc. Alo, guvernul, se doarme? Sau nu vă interesează soarta țăranului român pentru că v-au „co-interesat„ alții? Parlamentarii de Vrancea pot să facă și ei ceva util pentru cei care i-au trimis în fotoliile alea călduțe? Președintele Comisiei pentru Agricultură din Camera Deputaților, Nini Săpunaru, se bagă puțin sau n-are voie?  
*În ciuda strădaniilor unora, în Piața Moldovei (agroalimentară) domnesc mizeria, bișnițarii, lipsa de civilizație din partea celor care stau la mica ciupeală și la marea păcălire a credulilor. Ăștia nu respectă nimic – curățenia, ordinea, bunul simț, munca angajaților Administrației Piețelor și ai Direcției Sanitar Veterinare, producătorii și cumpărătorii deopotrivă. Dar poliția, poliția ce face? Pe lângă grija pentru satisfacerea întâiului portofel al județului, se pare că polițiștii se mai preocupă doar de mica ciupeală și de marea păcălire a contribuabililor creduli.
*Peneliștii par că vor să aibă, la alegerile locale de anul viitor, doar candidați și nu posibili câștigători ai posturilor de primari. De ce s-ar mulțumi alde Săpunaru-Neață-Secară cu atât de puțin pentru a avantaja, din nou, PSD-ul? Se observă, deja, asemenea mișcări în câteva localități importante: Focșani, Mărășești, Suraia, Adjud, Garoafa ș.a.
*Ce se mai agită angajații cu salarii mari de la ROMATSA în ultima vreme! Se dau supărați pe guvern, pe conducere, pe minister, pe concedieri etc. Ba amenință cu greva, ba se răzgândesc și mai negociază. Dar de ce nu au sărit cu protestele, în ultimii 20 de ani, atunci când s-au angajat, pe bandă rulantă, soții, amante, copii, fini, cumetri, frați, nepoți și alții asemenea ai mai marilor vremii? Au tăcut mâlc, de fiecare dată. Iar acum, că se strânge cureaua, au prins glas.
*Tata socru Ilie Sîrbu vrea în conducerea Curții de Conturi. Tupeu de nesimțit, specific politrucilor roșii și securiștilor de ieri, protejați până în zilele noastre. Dar cu dosarele de corupție, cu dosarele, cum rămâne? Le îngropăm în sertare? Serviciile știu de ce!
*Am văzut niște opinii și precizări realiste, prudente, de bun simț pe marginea valul de refugiați din Siria din partea gen.(r) Constantin Degeratu, fost șef al Marelui Stat Major și fost consilier prezidențial. Explicații aplicate, pertinente, dincolo de tumultul răbufnirilor isterice pro sau contra pe care le întâlnim în mass media zi de zi. Dar îl va (mai) băga cineva în seamă? Toți vor senzațional, lacrimi de crocodil, isterie, acuzații ș.a.m.d. Că dă „bine„ atât pentru ratingurile televiziunilor cât și pentru interesele manipulatorilor, indiferent din ce poziție.   

De Mărăşeşti

Mare risipă de populism, patriotism de paradă, declaraţii sforăitoare, lacrimi de crocodil, lozinci şi atitudini comuniste la manifestările de comemorare a jertfelor eroilor neamului în primul război mondial. Organizatorii păreau picaţi din anii ’80, atunci când se pregăteau paradele de 23 august sau 1 mai. Acelaşi tip de indicaţii, acţiuni, mesaje. Oameni aduşi cu autocarele, scaune însemnate, culoare şi trasee delimitate strict, parcă ar fi venit preşedintele SUA. Angajaţii Prefecturii şi ai Consiliului Judeţean au făcut totul pentru ca ’’înaltele’’ feţe politice - gen Oprea, Oprişan, generali-politruci etc – să nu fie deranjate de ziarişti sau de p_lime. Cei care au participat măcar la o defilare de pe vremea comunismului au retrăit senzaţiile uitate de 25 de ani. Până şi la o asemenea manifestare de comemorare a eroilor s-a apelat la mişmaşuri, chichiţe şi balcanisme de doi bani, la copilărisme şi obsesii nelalocul lor.

În primul rând, politicianismul a luat locul smereniei şi bunului simţ. Veteranii de război au fost marginalizaţi. În prim plan au fost politicienii. Nici un reprezentant al veteranilor nu a luat cuvântul în faţa mulţimii, aşa cum e normal, aşa cum era tradiţia. În plus, nici primarul oraşului gazdă, Mărăşeşti – ’’oraş-erou’’, la urma urmei – nu a fost lăsat să adreseze câteva cuvinte oaspeţilor. Depunerea de coroane a constituit un nou prilej pentru puterea roşie de a-şi arăta muşchii în faţa mulţimii. Oamenii ’’simpli’’, gen instituţii publice, asociaţii de veterani, ong-uri, partide, au fost puşi să depună coroanele de flori înainte de ceremonia oficială. În cadrul ceremoniei, doar ’’înaltele’’ feţe politice şi militare au avut privilegiul acesta, ca să-şi afişeze forţa şi ’’valoarea’’ în faţa maselor populare.  Să vadă alegătorii cine-i mare şi tare! În timp ce promovează salarii majorate pentru demnitari, pensii speciale pentru militari (mai ales pentru ofiţerii care s-au remarcat prin frecatul birourilor şi clanţelor mai marilor vremii, prin poziţia de drepţi sau în patru labe în faţa politrucilor), guvernanţii ’’importanţi’’ care ne-au ’’onorat’’ cu prezenţa la Mărăşeşti îi lasă cu indemnizaţii de mizerie pe veteranii de război şi urmaşii acestora (atâţia câţi mai sunt, din ce în ce mai puţini).

Un alt aspect jenant a fost modul în care s-au plasat participanţii la manifestarea de la Mausoleul Mărăşeşti. Ăia ’’importanţi’’, care trăiesc din banii noştri – politicieni, generali, primari, consilieri, şefi de instituţii publice, plus ceva rude şi prieteni ai acestora – au luat loc în centru, pe scaune. De o parte şi de alta, restul, p_ulimea, votanţii … în picioare. Plus ziariştii, într-un colţ, în ţarc. Doar câţiva privilegiaţi s-au mişcat peste tot, fără să fie luaţi de mâneci. Să fie egalitate, dar nu pentru căţei!

În încheiere, ceva pentru Oprea, Oprişan, politicieni, primari, consilieri, generali şi alţi oficiali patriotarzi: a fi patriot înseamnă (ŞI) să nu furi, să respecţi democraţia şi libertatea individului, să respecţi valoarea, să respecţi dreptul la proprietate, să-i respecţi pe ceilalţi, indiferent de clasa socială (’’de la vlădică până la opincă’’), să fii demn, să fii cinstit, să conduci în interesul tuturor şi nu în interes propriu.