Despre Constituţie şi nu numai

* În 2003, românii au votat o Constituţie creată de tandemul Iliescu-Năstase. Pe baza acesteia s-au petrecut toate cele de până acum. A fost o lege fundamentală a statului român concepută special pentru ipotetica guvernare PSD şi după alegerile din 2004, cu Năstase-preşedinte şi Geoană-prim ministru. Iar Iliescu deasupra tuturor, tătucul naţiunii. Alegerile parlamentare şi prezidenţiale din 2004 le-au dat planurile peste cap iar hibele Constituţiei au început să fie exploatate.
* În Constituţia creată de oamenii PSD sunt prevederi clare referitoare la Curtea Constituţională, ca garant suprem al legii fundamentale a statului român. Sunt stabilite atribuţiile CCR cu privire la constituţionalitatea actelor normative şi la conflictele juridice de natură constituţională dintre autorităţile publice. Iar articolul 147, alin. 4 stipulează că deciziile Curţii Constituţionale sunt general obligatorii.
* PSD, PDL, PNL, Băsescu, Avocatul Poporului, instanţe judecătoreşti etc au apelat de-a lungul anilor la opinia Curţii Constituţionale. Iar verdictele nu au fost, normal, pe placul tuturor. Dar au fost respectate, conform Constituţiei. Iar până la Ponta&comp nimeni nu şi-a permis să critice dur şi chiar să ameninţe cu desfiinţarea această instituţie stabilită prin legea fundamentală a ţării.
* În 2009, Curtea Constituţională a dat verdict de neconstituţionalitate, la sesizarea multor parlamentari PSD, actelor normative ale cabinetului Boc ce vizau înlocuirea directorilor instituţiilor deconcentrate.
* Nu cu mult timp în urmă, Curtea Constituţională a stabilit ca neconstituţional modul în care guvernul impozitează şi reţine bani din cuantumul pensiilor.
* Tot Curtea Constituţională stabilise ca neconstituţională decizia guvernului de micşorare a pensiilor cu 15%.
* Curtea Constituţională a stabilit, zilele trecute, că preşedintele României, indiferent de numele său, este reprezentantul statului român, conform articolelor din Constituţia creată pentru Năstase&comp în 2003.
* În perioada 2000-2004, Băsescu, Tăriceanu, Antonescu şi ceilalţi din PNL-PD criticau peste tot şi acuzau politizarea tuturor instituţiilor publice, inclusiv cele din aparatul justiţiei. După 2004, PSD arată cu degetul spre ceilalţi, cu aceleaşi acuzaţii.
* Din opoziţie, toate partidele clamează profesionalismul şi nu politicianismul. Când ajung la guvernare, priorităţile şi acţiunile concrete se schimbă radical. Ponta&Crin îi criticau pe pedelişti de politizarea instituţiilor publice. Odată preluate frâiele guvernării, PSD şi PNL au înlocuit în mare viteză diverşi directori şi şefi din structurile guvernamentale, agenţii, autorităţi publice, prefecturi, companii naţionale etc cu propria clientelă de partid. 
* La începutul anului, opoziţia PSD-PNL iniţiase în Parlament un proiect de lege privind majorarea salariilor bugetarilor cu 15% în prima jumătate a acestui an. Zilele trecute, noua majoritate guvernamentală PSD-PNL a respins, în Parlament, acest proiect de lege iniţiat chiar de ei acum câteva luni.
* Aproape toţi politicienii din România au cam pus batista pe ţambal şi acceptă, tacit, toate atitudinile, acţiunile şi măsurile adoptate de cabinetul Ponta. Indiferent de partid, pe de o parte, şi de legalitate, normalitate, legitimitate, moralitate, pe de altă parte. Câteva voci izolate mai iau atitudine clară şi explică derapajele puterii. Opoziţia PDL e sublimă dar ... pe la colţuri. Noul lider Vasile Blaga şi-a negociat poziţia cu actuala putere şi nu e cazul ca alde Ponta, Crin&comp să fie prea mult deranjaţi. Unde sunt cei de la PDL care se băteau cu pumnul în piept că sunt mari şi tari? Alde Berceanu, Udrea, Anastase, Flutur, Baconschi, Oltean ş.a.? Au, cumva, ceva bube-n cap şi stau cu capul la cutie? Nu mai au puterea şi le e frică să se contreze cu Ponta&comp?
* Încă de la preluarea primului său mandat de preşedinte, Băsescu a avut o relaţie tensionată cu magistraţii. Acum, vedem că procurorii şi judecătorii sunt, practic, puşi la zid de Ponta, Corlăţean, Şova şi alţi lideri USL. Unii dintre ăştia vorbesc chiar de posibilitatea revizuirii unor sentinţe judecătoreşti, dacă nu le convin lor (!!!???!!??), după modelul Iliescu din prima parte a anilor '90. Mai contează, de exemplu, art. 16 din Constituţie care prevede că nimeni nu este mai presus de lege? Sau articolele referitoare la drepturile şi libertăţile cetăţenilor? Ce să mai spunem de art. 124, alin. 3 - judecătorii sunt independenţi şi se supun numai legii?