miercuri, 19 mai 2010

Alte mentalitati prin politica vrinceana?

De mult timp se vorbeste de necesitatea unor schimbari, unor transformari la nivelul partidelor. Nu neaparat de inlocuirea suta la suta a unor politicieni aflati in prim planul vietii publice. E vorba, in principal, de schimbarea mentalitatilor, atitudinilor si discursurilor celor care conduc structuri politice sau administrative, in plan local sau national. Din aceasta perspectiva va prezint in rindurile urmatoare un scurt comentariu, echilibrat vreau eu, cu privire la situatia actuala a filialelor judetene ale celor doua partide de dreapta (asa se considera ele) din judetul nostru. Ca de la cel de stinga – PSD – nu mai avem pretentia de mult sa se schimbe.

* Sa incep cu PNL. A obtinut un rezultat foarte bun la alegerile locale din 2008. Apoi a inceput scaderea. Oamenii din conducere si-au vazut mai mult de propriile interese. Explicatia oficiala – opozitia e grea, fratilor! Si a mai venit si criza! Asa ca, dupa ce a infierat alianta PDL-PSD, liderul PNL Nini Sapunaru a schimbat, din toamna anului trecut, registrul politico-demagogic. Impreuna cu o buna parte din colegii sai de la nivelul conducerii PNL Vrancea, Sapunaru a trecut la o colaborare fructuoasa cu PSD, in spiritul obiectivului politic al lui Oprisan: divizarea oponentilor sai politici (mai ales ca in Vrancea partidul rosu a fost mereu la putere). Avantaje - citeva functii in institutiile publice din subordinea CJ Vrancea si a CL Focsani, viceprimari PSD si PNL la Focsani, alte majoritati in consiliile locale din judet, ceva bani publici repartizati de CJV catre primariile conduse de penelisti. Proiectarile de obiective publice nu le mai punem la socoteala, astea n-au fost niciodata intrerupte. Si, in aceasta directie, nici conducerea PNL Vrancea nu ar trebui schimbata sau macar primenita, pe ici, pe colo. Iar Crin Antonescu sprijina aceasta idee. Asa ca sustinatorii lui Sapunaru au organizat cu grija conferinta judeteana a PNL Vrancea din data de 29 mai. Delegatii, in majoritate, par ”siguri” pentru ca Sapunaru sa fie reales presedinte. De aceea pare surprinzator faptul ca fostul prefect Dragos Mircea nu este lasat sa candideze. Plecind de la niste chichite statutare (cu vechimea care nu se mai pune desi partidul l-a trimis inalt functionar public etc.), care nu s-au aplicat si in alte cazuri, liderii nationali ai PNL i-au cam dat cu flit lui Mircea. Chiar ar reprezenta un pericol pentru Sapunaru? Daca da, atunci nu ar trebui sa se gindeasca si cei de la Bucuresti ca ar fi nevoie de o schimbare la Vrancea? De ce nu le lasa libertate penelistilor din teritoriu (indiferent de judet) sa-si aleaga singuri conducerea? Se merge pe acelasi tipar de relatii, cumetrii si interese impamintenite de ani buni. Nu se doreste, practic, o schimbare. Nu se doreste o innoire. Intr-o competitie interna libera nu se stie cine cistiga. Poate ca nu se schimba mare lucru. Poate ca apar surprize. Poate ca e nevoie de surprize sau de o scinteie care sa aduca ceva nou. Nu spun ca Mircea ar fi mai bun decit Sapunaru sau invers. Sau ca sustinatorii unuia sint mai buni decit ai celuilalt. Sau ca s-ar produce nu stiu ce revolutie in PNL daca n-ar mai fi Sapunaru presedinte. Asta vor decide membrii partidului si alegatorii la vot. Observ, insa, ca democratia si reforma sint doua notiuni care nu le prea convin, culmea, nici urmasilor (doar cu numele?) Bratienilor.

* La PDL Vrancea anul 2010 se anunta furtunos. Cu tabere si grupuri. Principalii actori: presedintele interimar Alin Trasculescu si senatorul Sorina Placinta. De circa doi ani, conducerea PDL Vrancea are, in realitate, un statut interimar. Au fost ani electorali iar acum urmeaza alegerile interne. Garda veche a PD a batut in retragere. Au aparut nume noi plus cei de la fostul PLD. Unii cu ceva experienta politica, altii fara. Aceste transformari au condus si la o serie de inabilitati, erori si atitudini politice ineficiente, cu efecte negative asupra imaginii dar si in plan administrativ, PDL fiind, practic, la putere de la sfirsitul anului 2008. Iar tensiunile din interiorul filialei judetene au amplificat neimplinirile. Si, de aceea, nu stiu daca situatia socio-economica extrem de dificila sau vreo interventie ferma de la centru ori un dialog deschis intre protagonisti pe tema ingroparii securii razboiului (sau toate la un loc) au avut ca rezultat gasirea unei solutii de compromis politic intre Alin Trasculescu, pe de o parte, si Sorina Placinta, de cealalta parte. Cert este ca cei doi au anuntat, de curind, actiuni comune, renuntarea la rivalitati personale, constituirea unei echipe de conducere si nu propagarea unor adversitati si competitii interne. Prin urmare, Trasculescu va candida pentru presedintia filialei judetene, Placinta pentru postul de prim-vicepresedinte, Maria Parcalabescu, Razvan Mustea si altii vor face parte din aceeasi echipa de conducere. Practic, pedelistii par a rezolva, deocamdata, principala problema interna – conflictele dintre lideri – prin constituirea unei echipe de conducere unitare, care sa cuprinda toate gruparile ex-rivale. Fata de PNL, aici s-a gasit o formula de compromis. Plus ca multi din cei care ocupa sau aspira la vreo functie de conducere in PDL Vrancea nu au avut prea multa treaba cu politica pina de curind. Poate fi un avantaj sau un dezavantaj. Dar, pentru democratie, se poate spune ca e un pas inainte. Poate se schimba ceva din mentalitate, atitudine, actiune politica. Acum, nu avem de unde sti. Trasculescu e in politica din 2007, Placinta e inscrisa de mult timp in partid dar nu a activat politic decit din 2008. Tot atunci au aparut in prim plan Maria Parcalabescu, Razvan Mustea, Mugurel Malureanu sau primarul din Poiana Cristei, Vlad Petrus. Dincolo de problemele guvernarii si criza economica, Trasculescu&comp mai au de infruntat agresivitatea si hartuiala adversarilor politici judeteni, duetul Oprisan-Sapunaru fiind cu multa experienta in acest sens. Oricum, membrii si sustinatorii PDL vor decide daca o echipa de conducere cu Trasculescu in frunte merita incredere. Mai sint doi ani pina la alegerile locale si doi ani si jumatate pina la cele parlamentare. Timpul nu are, intotdeauna, rabdare.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu