Corneliu Coposu, după 20 de ani

Pe 11 noiembrie se împlinesc  20 de ani de la moartea Seniorului. Mulți dintre români nu au înțeles (și nu înțeleg nici acum) de ce liderul PNȚCD Corneliu Coposu primise acest supranume - Seniorul. Corneliu Coposu a fost un simbol pentru tot ceea ce a însemnat moștenirea politică interbelică a României. Seniorul a încercat să facă o trecere de la perioada Maniu-Brătianu-Mihalache-Madgearu-Titulescu-Ionescu&comp la cea modernă, europeană, post-comunistă, măcinată de confuzii, extremisme și manipulări. Se pare că Seniorul și-a dat seama cu mult înaintea noastră că România o ia pe o cale greșită încă din tumultosul an 1990. Coposu a văzut - în timp ce marea masă a românilor era oarbă (simbolistic pentru istorie, primele alegeri post-decembriste au fost pe 20 mai 1990, Duminica Orbului) - că Iliescu și gașca lui majoritar kaghebistă acaparaseră toată sfera de putere. Dacă este reală afirmația fostului său șef de cabinet, Ionuț Gherasim, putem spune că Seniorul a fost un profet, neînțeles de semenii săi. ”Blestemul României va fi ca peste 20-25 de ani să fie condusă de același FSN, și pe stânga și pe dreapta eșichierului politic”, ar fi spus Corneliu Coposu în aprilie 1990. O sinteză scurtă, perfect adevărată.

Fără a-l idealiza, Corneliu Coposu poate reprezenta un model pentru politicienii români. Dacă cei ”feseniști” sau ”fesenizați” nu se mai pot schimba, măcar cei tineri, care nu s-au dedat practicilor dâmbovițene, care nu s-au înfruptat cu lăcomie din banii publici, care nu urmăresc sinecuri și avantaje pentru sine și buzunarele proprii, care citesc, gândesc, muncesc și vor ”o țară ca afară” pot demonstra că moralitatea și politica sunt compatibile. Un alt principiu al lui Corneliu Coposu. Cred că românii care au ieșit pe străzi și au demonstrat în mod sincer în ultima săptămână au ce învăța din moștenirea politică și spirituală a lui Corneliu Coposu. 

A fost deținut politic, batjocorit, umilit. I s-au furat tinerețea, dreptul la dragoste, la familie, la o carieră strălucită, la o viață decentă. Din decembrie 1989 a început să spere. S-a implicat, a renăscut PNȚCD-ul, s-a aruncat în groapa cu lei neocomuniști. A avut, iarăși, de îndurat umilințe din partea semenilor. ”S-a demascat!”, anunța, cu zâmbetul până la urechi, în timpul manifestațiilor muncitorești dirijate de FSN în 1990, premierul de atunci Petre Roman, fiul unor kominterniști de frunte Nu s-a lăsat doborât, nu a acceptat compromisuri, aranjamente și avantaje personale. A fost o enigmă pentru majoritatea românilor. ”Re-evaluat” după moartea sa, din 11 noiembrie 1995. 

Pentru cei care își doresc o reformă reală a societății românești și manifestează pe străzi în această perioadă am căutat prin arhivă și le transmit (dar nu numai lor) câteva din crezurile Seniorului.    

-”Dezinteresul meu legat de onorurile și demnitățile publice și față de acumularea de avere îmi dă o independență care mă face să fiu foarte obiectiv în raporturile cu oamenii. Aș fi putut să mă așez pe o adunare de bani, am avut condiții, dar nu m-au interesat.”

-”Dreptul de a face ce vrei între hotarele legii, fără constrângere din afară sau de a nu face ceea ce este contrar convingerilor tale se cheamă libertate.”

-”Mi-am făcut un examen de conștiință. Am trecut în revistă toate suferințele și mizeriile prin care am trecut de-a lungul pușcăriilor, a anilor de detenție, a persecuțiilor post-penitenciare. Dacă ar fi să aleg, aș opta pentru același destin. Cred că destinele noastre sunt scrise dinainte.”

-”Nu poate exista o politică veritabilă fără consecvență și moralitate.”

-”Deceniile de comunism au făcut mai mult rău României decât au provocat cele două războaie mondiale la un loc, întrucât acestea nu i-au denaturat spiritualitatea.”

-”Religia creștină este întemeiată pe dragoste. Din păcate, reprezintă virtutea cel mai puțin practicată de români.”

-”Cine uită trecutul, merită să-l repete.”

-”La noi se confundă noțiunea de a nu face politică cu noțiunea de a nu face parte dintr-un partid. Nu trebuie să faci parte dintr-un partid ca să faci politică.”

-”În fond nu e importantă persoana mea, importantă e ideea legată de viața mea. Dacă această idee va triumfa și dacă ea este îmbrățișată de prietenii mei și de opinia publică, apariția sau dispariția mea sunt secundare. Totul este să supraviețuiască o atitudine. Dacă aceasta va triumfa, dispariția mea nu mai e semnificativă.”

Dacă nu cer prea mult, eu le-aș propune celor care aprind o lumânare, în aceste zile, pentru sufletele tinerilor morți în tragedia din clubul Colectiv, să țină un moment de reculegere și în memoria lui Corneliu Coposu.

Oprișan rămâne de căruță în PSD

Noul președinte al PSD se delimitează de vechii tovarăși de drum, de mentalitate, de acțiune, de jocuri politice subterane. Acum două săptămâni, congresul național a ales o echipă de conducere așa cum solicitate Liviu Dragnea: fără lideri importanți, fără baroni, fără personalități puternice, fără notorietate (în cea mai mare parte). Baronul șef de Vrancea s-a ofuscat și s-a dat rănit în amorul propriu. A rămas șef la Vrancea și șef al baronilor locali. Acum, la prima ședință a Comitetului Executiv Național, pe lângă alte decizii care-i pică de-a curmezișul lui Oprișan, Liviu Dragnea i-a propus iar delegații i-au votat pe cei 8 secretari regionali, cam după același profil ca vicepreședinții. Pentru zona de sud est, Dragnea l-a preferat pe un no name, Felix Stroe, proaspăt președinte al PSD Constanța. Acesta a fost director general la Regia Autonomă Județeană de Apă Constanța (un fel de Gheorghe Vasilescu al nostru). Stroe nu are anvergură politică, poate că e ceva cunoscut la nivel județean și atât. El s-a delimitat de cuplul Mazăre-Constantinescu și le-a cerut și pesediștilor constănțeni să facă același lucru. Altfel, vor pleca din partid. Așadar, Oprișan va fi coordonat pe linie politică de un politician colțos, adversar al prietenilor săi Mazăre&Constantinescu. Va trebui să-i prezinte acestuia rapoarte de activitate, strategii și planuri de acțiune politică.

Mai mult, un alt politician promovat de Oprișan ajunge pe cai mari, acum și la partid. Ministrul delegat pentru românii de pretutindeni, Angel Tîlvăr, a fost preferat de Dragnea pentru poziția de secretar regional al PSD pentru Diaspora. Nu știm dacă doar pentru faptul că ocupă fotoliul respectiv de ministru sau dacă îl vrea pe Tîlvăr în conducerea PSD pentru o mai lungă perioadă de timp. Oricum, Tîlvăr este, de astăzi, membru în conducerea națională a PSD, peste șeful său de la Vrancea. Așa că Oprișan trebuie să se mulțumească doar cu faptul că Dragnea i-a făcut o concesie și i-a satisfăcut orgoliul rănit, acceptându-i prezența la ședințele Biroului Permanent al PSD pentru că, vezi Doamne, este președintele Uniunii Naționale a Consiliilor Județene din România. 

Trăgând linie, observăm că Mitrea l-a promovat pe Oprișan și a ajuns după gratii. La Mitrea mă refer, nu la Oprișan! La rândul său, Oprișan i-a promovat în funcții la nivel național pe Duță, Vrabie, Pintilie, Carnariu, Matache și Tîlvăr. Duță trage tare cu pădurile, cu băiatul mai năbădăios și cuscrul Cel Mare, dornic de funcții. Vrabie face bani și ar vrea sau nu prea să fie primar la Focșani. Pintilie s-a retras cu niște contracte după ce s-a plimbat în barca trasă de pompieri și jandarmi alături de Ponta, Dragnea și ”fă Doina”, Carnariu e șef pe la APIA București și trage nădejde la scaunul lui Oprișan, atât la partid cât și la CJV. Pe Matache l-a pus ministru la Transporturi că nu e bine să rămâi dator doamnei judecător. Iar Tîlvăr vine repede pe turnantă, ca o tânără speranță a PSD, la peste 50 de ani. Și Oprișan ce face, o fi obosit?

Schimbări radicale sau dolce far niente în PNL Vrancea?

Peneliștii vrânceni se luptă tare. Între ei, nu vă gândiți că trag în PSD. Peneliști pe stil vechi sau nou, nu contează, aproape toți au câte ceva de împărțit cu ai lor colegi. Zici că e un blat cu PSD ca nu cumva PNL să devină prea puternic și să aibă posibilitatea să răstoarne PSD-ul de la puterea județeană anul viitor. S-au format tot felul de tabere, grupuri și grupulețe care numai opoziție nu fac. Au alte preocupări.

Situația din PNL Vrancea a ajuns într-un punct critic, este o stare tensionată care necesită o rezolvare rapidă. Altfel, chiar că PNL nu va conta în fața tăvălugului roșu la alegerile de anul viitor. Se pare că trinomul Săpunaru-Neață-Secară nu face față situației. Și conducerea națională a observat problemele însă, în acord cu tradiția politicienilor de Capitală, Vrancea este un județ prea mic și aduce prea puține voturi pentru a fi luat în considerare la un joc politic. Așa au procedat atât liderii PSD cât și cei ai PD/ PDL/ PNL de-a lungul timpului. Oprișan a prins hățurile mai demult și, ajutat de alții dar și de impotența și interesele minore ale liderilor opoziției, a făcut ce-a vrut. Acum, în an pre-electoral, PNL pare blocat în Vrancea. Nu apar perspective de succes. Doar simple sloganuri, ținte minore, posibili candidați modești, buni numai de candidați și nu de câștigători. Toate în contextul luptelor interne pentru ... pentru ce? Care să se pună mai bine cu Oprișan? Care să-l deranjeze mai puțin și să aibă mai mult de câștigat de pe urma lui?

Sunt mulți care se gândesc la o mișcare radicală, o lovitură fulgerătoare care să trezească organizația la realitate, să detensioneze situația și să dinamizeze activitatea partidului. Să creeze o adevărată emulație internă și să ascută, în sens pozitiv, competiția. Însă, cu cei doi copreședinți care se au ca șoarecele cu pisica (Săpunaru și Neață), cu interesele din jurul lor, emulația e dezumflată din start iar competitivitatea internă rămâne în adormire. Se păstrează orgoliile mici, șușotelile, bârfele pe la spate, jocurile meschine de culise, interesele personale, mica ciupeală. Se pare că actuala conducere bicefală a PNL Vrancea nu poate și nu vrea mai mult. Îi lipsesc motivația, entuziasmul, perspectiva, viziunea strategică. Tot mai mulți peneliști vorbesc de necesitatea unor schimbări radicale. Foștii pedeliști par mai hotărâți și direcți. Peneliștii vechi par mai fricoși, mai delăsători și fără sânge-n instalații. E invers decât în Luceafărul eminescian - ba ar vrea, ba se codesc.   

În discuțiile de la la nivel local și național se speculează câteva nume care ar putea prelua, interimar, șefia PNL Vrancea. Dar nu numele contează, ci urmarea eventualelor schimbări. Se schimbă sau nu ceva în mentalitate, atitudine, acțiune politică? Din partea fostului PDL s-au avansat câteva nume de a-l înlocui pe Costică Neață: deputatul Florin Secară, primarul de la Țifești, Gabriel Postolache, președintele Casei Județene pentru Asigurări de Sănătate, Mihai Copaci, omul de afaceri, revenit de curând în Vrancea, Cristi Bălosu, primarul de la Ciorăști, Nicolae Braicău. Din partea fostului PNL se vorbește, mai mult prin colțuri întunecate, de primarul comunei Jariștea, Cătălin Toma, de fostul viceprimar al Focșaniului, Tudorel Trofin, de Paul Ciubotaru, fost consultant politic, actualmente director general pe proiecte în Administrația Fondului pentru Mediu. Oricum, nimic nu e sigur. Peneliștii par a nu avea nici strategie, nici planuri de schimbare. Iar anul electoral 2016 bate la ușă.

PS - se vehiculează și ideea potrivit căreia în cazul în care vor fi înlocuiți din funcție, Săpunaru și Neață o vor coti spre alte partide, precum PMP sau ALDE. Împreună cu ei ar putea părăsi PNL-ul și o serie de apropiați, fără anvergură politică sau popularitate. Că dacă aveau, ar fi făcut ceva în PDL/ PNL care să urnească, puțin, căruța anchilozată a opoziției.

PNL îi vrea înapoi pe foștii membri penali

Peneliști adevărați, ”liberali” convinși, au lansat în presa națională o informație despre posibilă mișcare politică, pentru a testa reacțiile publice și politice. Peneliștii ar începe ofensiva pentru recuperarea fiilor rătăcitori. Adică vor să-i convingă pe foștii peneliști, plecați spre alte zări politice sau judiciare, să se întoarcă în sânul partidului Brătienilor, curați și uscați. Să lupte iar pentru dreptate, justiție, democrație, valori umane împotriva hidrei roșii. I-auzi! Și primul la care s-ar fi gândit jongleurii PNL este fostul ministru al Transporturilor, Ovidiu Silaghi. Acesta a sărit în barca roșie a lui Tăriceanu atunci când i s-a părut că PSD îl poate ajuta să scape de brațul lung al legii. Procurorii DNA au început urmărirea penală a lui Silaghi pentru trafic de influență în formă continuată. Deci, ar fi numai bun să revină în PNL! Om de valoare, demn și cinstit, ce mai! Exact ce le trebuie peneliștilor, un exemplu de urmat!

Păi, după aceeași logică, PNL ar trebui să cheme înapoi toți fiii rptpcitori cu probleme în justiție sau care au preferat avantajele roșii oferite de PSD pentru buzunarele proprii, în frunte cu Tăriceanu. Pentru că e nevoie de cadre de nădejde, domnule! Asemenea ”liberali”, mai rar! Așa, din scurt, mi-am adus aminte de câțiva foști peneliști și pedeliști care ar putea fi rugați de liderii PNL să li se re-alăture: Relu Fenechiu, Gigi Becali, Decebal Traian Remeș, Victor Babiuc, Cristian Anghel (ex-primar Baia Mare care a ieșit din pușcărie), Mircia Gutău (ex-primar Rm. Vîlcea care a ieșit din pușcărie), Roșca Stănescu, Dan Radu Rușanu, Daniel Chițoiu, Monica Iacob Ridzi, Emilian Frîncu (ex-primar Rm. Vîlcea aflat acum în pușcărie) ș.a. Toți pentru a întări PNL în lupta cu PSD! 

Blat la București. Dar în teritoriu?

Zilele acestea are loc o ședință a Ligii Aleșilor Locali ai PNL. O adunare la care participă primari, președinți de consilii județene, viceprimari, vicepreședinți, consilieri locali și județeni precum și liderii PNL de la centru și din teritoriu. Fiind vorba de aleși locali, cred că principalele discuții se axează pe alegerile locale din luna iunie a anului viitor. Așadar, sunt mai puțin de 9 luni până la acest moment electoral foarte important. Trebuie să se stabilească strategii, acțiuni, mesaje, profiluri de candidați și altele asemenea.

Însă un eveniment politic major petrecut acum câteva zile a stârnit o serie de controverse și întrebări la care nu știu cum răspund liderii PNL. Este vorba de aranjamentul cel puțin dubios de la Primăria București, atunci când PNL nu a vrut să-și asume conducerea interimară a Capitalei după arestarea lui Sorin Oprescu. Deși formează o majoritate în Consiliul General, PNL  a preferat să-și retragă viceprimarul și să susțină pentru preluarea funcției de edil șef (cea mai importanță funcție aleasă după cea de președinte al României) un consilier UNPR, ex-PPDD, cot la cot cu PSD și UNPR. Adică un mare partid, care se încălzește pentru preluarea guvernării României, nu are capacitatea și voința politică să preia administrarea Capitalei. Indiferent de problemele care sunt în Primăria București (și la care au închis ochii, nu și buzunarele, mulți lideri și consilieri PNL), nu este posibil ca un asemenea partid să se dea la o parte ca o domnișoară de pension. Dacă le tremură chiloții în momentul în care pot prelua administrarea Bucureștiului înainte de alegerile locale, atunci la ce să se aștepte electoratul penelist peste câteva luni? Ce explicații le oferă liderii PNL aleșilor din teritoriu cu privire la această decizie politică de retragere, practic, din cursa pentru câștigarea postului de primar al Capitalei? Cum justifică, fără ipocrizie și falsități demagogice, Alina Gorghiu și Vasile Blaga, Gheorghe Flutur și Marian Petrache, Cătălin Predoiu și Teodor Atanasiu faptul că Primăria București reprezintă, iată, o pălărie mult prea mare pe care PNL nu și-o poate permite?

Și ce să înțeleagă aleșii și activiștii din județe? Că nu trebuie să se bage acolo unde e greu? Că mai bine cu capul plecat, chiar băgat în nisip, decât să înfrunți problemele și adversarii politici oricât de puternici ar fi? Că nu trebuie deranjat partidul generalului făcut prin birourile politico-economice? Că trebuie să ”câștige” și UNPR niște posturi importante în administrația locală? Că UNPR trebuie acceptat, în orice condiții? Că partidul de operetă deșănțată al lui Oprea va fi în ambele bărci – în unele județe cu PSD, în altele cu PNL – în virtutea ”interesului național”, desigur? Li se vor explica aleșilor locali și liderilor din teritoriu ai PNL că trebuie să cedeze pe ici, pe colo, în favoarea UNPR, și cu acordul PSD, chiar și în zonele unde au șanse importante să câștige alegerile?

Iar dacă mă gândesc la Vrancea ... Nu m-ar mira ca asemenea ”directive” de partid să fie aplicate și pe meleagurile noastre la alegerile de anul viitor. PSD&Oprișan stăpânesc de atâția ani județul așa că un aranjament politic cu UNPR, coordonat din umbră de prietenul generalui Oprea, nu ar fi exclus. Se pot constitui majorități în unele consilii locale PNL-UNPR,  în altele PSD-UNPR, mai poate obține UNPR câteva posturi de primar și viceprimar, că așa ar fi în interesul tuturor. Cu siguranță, la Consiliul Județean Vrancea va fi o majoritate PSD-UNPR, fără ca PNL să se supere prea tare. C-așa-i pe la noi!

PS – în continuarea blatului de la București, s-ar putea pregăti un scenariu de compromis și la nivelul Focșaniului. De exemplu, în postul de primar ar putea fi ales uneperistul Marius Iorga, actualmente viceprimar, sub oblăduirea cuplului Oprea-Oprișan și cu mârâiala pe la colțuri a peneliștilor. Unde mai pui că Marius Iorga a intrat în Consiliul Local Focșani cu sprijinul fostului PDL, pe o listă comună. Sau, poate, Oprișan va alege varianta Laurențiu Țigăeru Roșca, iubitor de trandafiri roșii, trimis o perioadă și pe la PNL. Deputatul uneperist s-a arătat, de curând, scârbit de politică și a declarat, mieunat, că se va retrage din politică odată cu terminarea mandatului. Pentru că nu mai avea loc de parlamentar asigurat pentru un nou mandat, asta-i realitatea. Dar strugurii cică-s prea acri, bla-bla-bla.    

La vremuri noi, cam tot ei

Peneliştii simt miros de guvernare şi dau din coate să prindă locuri călduţe de anul viitor. Atât la nivel naţional cât şi la nivel local au început mişcările şi jocurile de culise pentru ca la momentul guvernărilor naţionale şi locale să se găsească pe culoarele favorabile accederii în posturi publice. Din ce se ştie până acum, se pare că au acces şi succes la promovare tot membrii hârşiţi în maşinaţiuni de interes personal sau de grup, fără să se fi remarcat cu ceva anume în spaţiul politic sau public. Dar s-au aflat cam de fiecare dată pe culoarul cel mai avantajos care le-a asigurat ascensiunea în fotolii confortabile. Mai mult, când a fost cazul, unii dintre ei au băgat capul în pământ precum struţul ca nu cumva să deranjeze.

Aşadar, s-a luat deja în discuţie lista PNL pentru Consiliul Judeţean Vrancea. Un fel de parlament judeţean, condus de PSD încă din 1992, indiferent de guvernare. Şi aflat la cheremul lui Marian Oprişan cam din 1995, în postura de preşedinte sau de vicepreşedinte. În acest moment, prin crearea noului PNL şi aplicarea ordonanţei traseiştilor, PNL Vrancea are 9 consilieri judeţeni. De la fostul PNL sunt: Eduard Lambrino, Ion Epure, Marioara Ciorici, Anişoara Aioanei şi Nicu Mazere. De la fostul PDL sunt: Liviu Bostan (aflat în dizgraţia PDL dar preluat de PNL), Emilian Diaconu, Cornel Negru şi Doina Vraciu. Pe cei mai mulţi nu-i cunoaşte mai nimeni. Dar nici ei nu s-au străduit să facă ceva de interes pentru alegători. Cariera politică a multora este strâns legată de partid şi de liderul acestuia. Prea puţine opinii şi atitudini personale care să atragă atenţia cetăţeanului. Şi, totuşi, cei mai mulţi din lista de mai sus vor, din nou, pe lista de consilieri. În ciuda faptului că unii dintre ei nu ridică nicio sprânceană în faţa lui Oprişan, atât în şedinţe cât şi în alte activităţi publice. Ba, pentru a-şi păstra o serie de fotolii şi privilegii publice, intenţionau, nu demult, să se retragă din poziţia de consilier judeţean, că aşa le-ar fi cerut Oprişan!? Luptători nevoie mare, ce mai! Că au alte scaune publice satisfăcătoare şi nu ar vrea să-l deranjeze pe ''domnu' preşedinte''! Le merge bine în opoziție și vor să le meargă și mai bine la putere. Până în urmă cu puțin timp le tremurau chiloții, acum își arată mușchii în fața colegilor de partid. În câteva luni şi-au ''revenit'' şi, cu vitejie, au anunţat că vor şi de la anu' în Consiliul Judeţean. Că merită, sunt buni, au făcut ceva pentru judeţ, s-au luptat cu Oprişan (poate prin baie, în faţa oglinzii), sunt reprezentativi pentru judeţ şi electorat şi alte asemenea impresii. Că PNL ar fi pe val şi e păcat să lipsească din fruntea bucatelor.

Dintre cei enumeraţi mai sus ar putea să nu mai prindă vreun loc de consilier Nicu Mazere, Emilian Diaconu, Cornel Negru. În schimb, ar putea ajunge în forul legislativ judeţean, după alegerile locale de anul viitor, Costică Neaţă, Ionel Partene, Georgel Constantin, Ionuţ Ştefan, Ionuţ Filimon, Nicolae Şerban (ex-director SRI Vrancea) ş.a. Dacă plecăm cu ei la plimbare pe stradă, nu ştiu câţi ar fi recunoscuţi şi salutaţi. Nu ştiu câţi oameni i-ar opri să stea de vorbă cu ei și să le spună păsurile. Câţi au credibilitate, câţi vor să respecte interesele celor care le votează lista de candidaţi (şi nu interesele celor care i-au pus pe locuri eligibile)? Nu ştiu dacă, luaţi individual, ar strânge câteva sute de voturi fiecare.

PS - dacă fac alde Săpunaru-Neaţă-Secară vreo surpriză şi întocmesc nişte liste de candidaţi merituoşi, atât la nivel judeţean cât şi pe fiecare localitate în parte? E o glumă, aud, deja, voci...

Pe scurt

*Guvernul dă cu o mână și ia cu zece. Nicio mirare. Potrivit proiectului noului cod fiscal, persoanele fizice vor avea, de la anul, impozite duble pentru locuințe și chiar de 20 de ori mai mari pentru spațiile comerciale. După ce se va vota codul fiscal în Parlament, consiliile locale vor avea posibilitatea de a majora impozitele pe cap de locuitor plătitor. Dar 2016 este an electoral. Așa că, cine știe?
*Comercianții au stabilit un preț ridicol pentru producția de porumb din acest an – 50 de bani pe kg. Extrem de mic! După ce că a fost un an agricol dificil și abia supraviețuiesc de la un an la altul, fermierii se simt umiliți cu acest tarif stabilit de cei care fac jocurile în agricultura românească. Fermierii români se îndreaptă încet, dar sigur, spre faliment, în timp ce samsarii protejați de politicieni și politicienii aferenți se îmbogățesc. Alo, guvernul, se doarme? Sau nu vă interesează soarta țăranului român pentru că v-au „co-interesat„ alții? Parlamentarii de Vrancea pot să facă și ei ceva util pentru cei care i-au trimis în fotoliile alea călduțe? Președintele Comisiei pentru Agricultură din Camera Deputaților, Nini Săpunaru, se bagă puțin sau n-are voie?  
*În ciuda strădaniilor unora, în Piața Moldovei (agroalimentară) domnesc mizeria, bișnițarii, lipsa de civilizație din partea celor care stau la mica ciupeală și la marea păcălire a credulilor. Ăștia nu respectă nimic – curățenia, ordinea, bunul simț, munca angajaților Administrației Piețelor și ai Direcției Sanitar Veterinare, producătorii și cumpărătorii deopotrivă. Dar poliția, poliția ce face? Pe lângă grija pentru satisfacerea întâiului portofel al județului, se pare că polițiștii se mai preocupă doar de mica ciupeală și de marea păcălire a contribuabililor creduli.
*Peneliștii par că vor să aibă, la alegerile locale de anul viitor, doar candidați și nu posibili câștigători ai posturilor de primari. De ce s-ar mulțumi alde Săpunaru-Neață-Secară cu atât de puțin pentru a avantaja, din nou, PSD-ul? Se observă, deja, asemenea mișcări în câteva localități importante: Focșani, Mărășești, Suraia, Adjud, Garoafa ș.a.
*Ce se mai agită angajații cu salarii mari de la ROMATSA în ultima vreme! Se dau supărați pe guvern, pe conducere, pe minister, pe concedieri etc. Ba amenință cu greva, ba se răzgândesc și mai negociază. Dar de ce nu au sărit cu protestele, în ultimii 20 de ani, atunci când s-au angajat, pe bandă rulantă, soții, amante, copii, fini, cumetri, frați, nepoți și alții asemenea ai mai marilor vremii? Au tăcut mâlc, de fiecare dată. Iar acum, că se strânge cureaua, au prins glas.
*Tata socru Ilie Sîrbu vrea în conducerea Curții de Conturi. Tupeu de nesimțit, specific politrucilor roșii și securiștilor de ieri, protejați până în zilele noastre. Dar cu dosarele de corupție, cu dosarele, cum rămâne? Le îngropăm în sertare? Serviciile știu de ce!
*Am văzut niște opinii și precizări realiste, prudente, de bun simț pe marginea valul de refugiați din Siria din partea gen.(r) Constantin Degeratu, fost șef al Marelui Stat Major și fost consilier prezidențial. Explicații aplicate, pertinente, dincolo de tumultul răbufnirilor isterice pro sau contra pe care le întâlnim în mass media zi de zi. Dar îl va (mai) băga cineva în seamă? Toți vor senzațional, lacrimi de crocodil, isterie, acuzații ș.a.m.d. Că dă „bine„ atât pentru ratingurile televiziunilor cât și pentru interesele manipulatorilor, indiferent din ce poziție.