După mai multe amânări, pedeliştii vrânceni şi-au ales o nouă conducere. N-ar fi chiar foarte nouă din moment ce mulţi dintre membrii biroului interimar se regăsesc şi în Biroul Permanent Judeţean proaspăt ales. Şedinţa de alegeri din 16 martie s-a încheiat cu victoria deloc facilă a lui Costică Neaţă. A fost o bătălie strânsă cu Liviu Bostan, pedelistul sprijinit de aproape toţi cei supăraţi pe Neaţă. Iar supărările şi tensiunile din PDL Vrancea s-au manifestat şi în cadrul respectivei şedinţe.
Poate că un obiectiv la fel de important ca alegerea structurii de conducere era ''împăcarea'' taberelor din organizaţia judeţeană. De-a lungul ultimelor luni, falia dintre susţinătorii lui Neaţă şi ceilalţi pedelişti vrânceni s-a adâncit continuu. Tensiunile s-au manifestat din ce în ce mai deschis iar jocurile de culise au împânzit organizaţia. De aceea, şedinţa de alegeri putea însemna un moment ''zero'' pentru relansarea PDL Vrancea, o organizaţie trecută ''prin foc şi sabie'' în ultimii 2 ani. Trăşculescu, Mustea, Plăcintă, Panciu, Neaţă, Secară, Raluca, primarii, toţi au bulversat organizaţia vrânceană. Iar instalarea lui Blaga la conducerea PDL i-a turmentat şi mai mult.
Şi ce au făcut pedeliştii la şedinţa din 16 martie? S-au contrat, şi-au numărat voturile şi au mers pe o singură linie până la capăt. A câştigat Costică Neaţă, atunci numai ''ai lui'' pe toată linia! Greşit, ineficient şi păgubos din punct de vedere politic. Orgoliile personale i-au orbit pe toţi. Ambele tabere nu au dat dovadă de inteligenţă politică. Celebra sintagmă cum că politica este arta compromisului nu reprezintă decât un citat teoretic pentru majoritatea politicienilor. Echipa lui Neaţă a câştigat iar susţinătorii lui Bostan s-au retras. Nicio urmă de înţelegere, de discuţie, de negociere, de deschidere. Nici de-o parte nici de cealaltă. Orgoliile s-au impus. Pentru că victoria lui Neaţă a fost cu doar 14 voturi în plus, ar fi fost inteligent din punct de vedere politic să se treacă la o negociere între cele două tabere. Fără reproşuri, fără forţă, fără cuţite pe la spate. Un vot de 161 la 147 înseamnă un echilibru evident de forţe între susţinătorii celor doi candidaţi la şefia organizaţiei. Poate că de la această mică diferenţă de voturi se putea discuta deschis despre alcătuirea unei structuri echilibrate a conducerii PDL Vrancea. Cele două tabere ar fi trebuit să anticipeze un asemenea rezultat şi să se pregătească în consecinţă. Nu au făcut-o, în spiritul mioritic, şi nici nu le-a trecut prin cap în timpul şedinţei. După alegerea preşedintelui, o discuţie deschisă între membrii celor două tabere, supervizată de trimisul de la centru (care, cum am văzut, a fost doar de decor), putea avea ca rezultat detensionarea relaţiilor din PDL Vrancea. Ţinând cont de scorul strâns al cursei pentru preşedinte, se putea ajunge la un raport de 14 la 11 sau chiar de 13 la 12 (din totalul de 25 de membri) în cadrul Biroului Permanent Judeţean nou ales. Nu au făcut-o. Poate din neştiinţă, din lipsă de strategie, din prea mult orgoliu sau chiar din interes.
Şi, uite-aşa, mulţi dintre nemulţumiţii din PDL Vrancea au un motiv în plus să părăsească barca portocalie. Nemulţumirile acestora pornesc de la vârful PDL - adică de la Vasile Blaga - şi, după rezultatele alegerilor din 16 martie, vor avea ca finalitate înrolarea în Mişcarea Populară (fie fundaţie, fie partid). Celor care aşteptau o structură de conducere a PDL Vrancea care să nu fie a lui Blaga sută la sută li s-au năruit toate speranţele. Poate că nu vor face imediat pasul spre Mişcarea Populară (mai ales aleşii locali). Unii, poate, vor prefera alte partide. Dar cu siguranţă efectivele PDL Vrancea se vor împuţina considerabil. Va fi o urmare firească a ''strategiei'' lui Blaga&comp ca PDL să rămână cu mai puţini oameni, ascultători, fără să crâcnească şi care să nu aibă mari ambiţii politice. Un rezultat de maxim 10% pare a fi ţinta de bază a lui Vasile Blaga pentru partidul pe care îl conduce.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu