LA MULŢI ANI!

PLUGUŞOR VRÂNCEAN

pentru al Douămiipaisprezecelea an

                                      

                       Autor: Aurel STANCIU-MILCOVIN

Noul An e la fereastră

Şi prin bolta cea albastră

Pune-o caldă întrebare:

„Primiţi plugul nostru mare?

C-am adus cu noi şi soare

Şi sclipiri de sărbătoare”

Tinere talente, genii

Pleacă şi rămân sătenii

Cei de şapte-opt decenii.

Zac cum zac pe câmp cocenii…

Şi-amintesc de o vrânceancă,

Care-n poartă are-o bancă,

Unde fac popas cumetre

Care s-au scârbit de vetre…

Aragazul plin de slin

E o pacoste, un chin;

Bea pe îndelete ţaţa

Trei ibrice de Lavazza.

De la fetele plecate

Vin pachete cu de toate.

Nu le ninge, nu le plouă,

N-au găini să se mai ouă.

Curţile acestor ţaţe

Ţin pe Necuratu-n braţe.

Fac demult un iad fantastic,

Goale sticlele de plastic,

Printre fiare mohorât,

Doar mohor pălit şi-atât.

Nu, tu, umbră de mărar

Sau de pătrunjel măcar,

De cinci ani, mai mult în silă

Una a pornit o vilă

Şi mai zac şi-acum în tindă

Doar trei scânduri şi o grindă

Cât pe ce să se desprindă.

Asta vrând să-nsemne vila,

Restul – Dumnezeu cu mila,

Că încolo prin odăi

Vezi doar caca de potăi

                        Hăi, hăi!

Din Năruja, Rapa Toma

Are-acum nepoate-n Roma,

Cea care dormea pe clăi

Spală-n Tivoli odăi,

Sau îi gâdilă butonii

Şi îi calcă pantalonii

Lu’ bădia Berlusconi

La urechi cu zurgălăi

Ia hăiţi odată, măi,

                Hăi, Hăi!

Până s-o-ndura să plece

Anul ăsta Treisprezece,

Ştim precis că n-o să piară

Bucuria legendară,

Pluguşorul vi-l vom spune

Ca în vremile străbune

Când rosteam lângă Carpaţi

Datina cu „… mai uraţi!”.

Ia sunaţi din zurgălăi

Să răsune-n şapte văi,

                        Hăi, hăi!

Focşăneni, nefocşăneni,

Dumneavoastră, ca vrânceni,

De pe unde vă ştiţi viţa

Din Adjud, din Moviliţa,

Din Soveja, din Jorăşti,

Vintileasca şi Ciorăşti,

Panciu, Vulturu, Vrâncioaia,

Jitia şi Tănăsoaia,

Vrem să ni s-audă vocea

De la Sihlea la Homocea

Sau pe unde Andreiaşu,

La Foc Viu şi-afumă caşul.

De la Lepşa la Răcoasa

Mai s-o iei la sănătoasa,

Şi îţi lepezi raniţa

Mai în jos de Varniţa

Şi faci postul cu păstăi,

Roata, măi şi zurgălăi,

                Hăi, hăi!

Dete Dumnezeu Preabunul

Să ne rânduim Crăciunul

Şi, apoi Revelionul,

Sfânt-Vasile, Sfânt-Ionul,

Cu canistra, cu bidonul,

Cu slănina, cu jambonul,

C-a ajuns şi Flămânzilă

Constipat, mâncând în silă.

Şi-ncepând de la Ignat

N-am văzut porc graţiat.

Oameni buni, gazde creştine,

Tare-i bine când e bine

S-ajutăm şi noi săteanul

Din Suraia, Tătăranu,

Ca să uite ce-a fost rău

Mai ales la Boţârlău

Mulţi din politicieni

Parcă nici n-ar fi vrânceni,

Nu au creştere aleasă

Nici cei şapte ani de-acasă

Şi le vine greu să-nveţe

Ce înseamnă politeţe.

Mi-a plăcut ce-a spus odată

O minte mai luminată:

„Eu, mai sus de mă ridic,

Par, privit de jos, prea mic.”

Ştiţi ce am mai constatat;

Senator sau deputat

Aşa s-a… emancipat,

Că săracul a uitat

Şi de unde a plecat.

… Sunt vrâncean, dar nu mârlan,

Nu visez niciun ciolan;

Am numai cuvinte bune

Pentru orice naţiune,

Adaptând şi-o zicătoare:

„A fi om e lucru mare”,

Fără furturi şi bătăi,

Ia mai roata, măi flăcăi,

Şi sunaţi din zurgălăi,

                        Hăi, hăi!

Ia să facem ş-un popas

Şi să dăm oleacă glas

Cum se tot desfac partide

După reguli prea perfide

Până Vrancea se decide

Să se lepede odată

De şleahta neruşinată

Care veşnic înconjoară

Pe naivul prins în gheară,

Şi la vot şi-arată felul

Dusului cu zăhărelul

De agenţii hojmalăi,

Roata, măi, şi zurgălăi,

                Hăi, hăi!

De când dacii şi romanii

Au urat întâi Focşanii,

Au urat cu-aceeaşi vorbă,

Au mâncat aceeaşi ciorbă

Şi-au văzut că au accente

Foarte simple şi curente;

La romani, ca şi la daci,

Urci fasolea pe araci

Şi pitacii sunt pitaci,

Viaţa-i viaţă, dracii draci

Şi nu ai cum să-i împaci

Nici cu vârful de gârbaci

Nici cu fă-i şi nici cu dă-i

Şi sunaţi din zurgălăi,

                               Hăi, hăi!

Sincer nouă nu ne arde

De-artificii şi petarde

Să ne zbârnâie-n urechi

Moartea anului cel vechi,

Din Chiojdeni până la Reghiu

Anul vechi şi-a stins priveghiu’,

Anul Nou şi-alintă struna

Şi pe Milcov şi pe Putna,

Cântă Suşiţa, Siretul

Cântă via şi brădetul.

N-avem plug cu patru boi

Nu avem nici boi de soi

Şi-o zicală-i şi pe-aici:

„Greu la deal cu boii mici”.

Căci politica-i la noi:

„Dreapta unu, stânga doi”.

Cât cu ochii poţi cuprinde

Greu să dai şi de colinde,

Rar se văd venind trei magi

Pe meleagurile dragi

Se presară şi-o uitare

Peste „Steaua sus răsare”.

Scade flacăra, lumina,

Dar rezistă rădăcina

Încercăm să dăm uitării

Temporar grijile ţării.

Că pe Constantin Tănase,

La atâtea griji rămase,

Cred că l-ar fi scos din fire

Mincinoasa ieftinire,

Întrebând cu voce clară

Din modesta-i pensioară:

„Până când o viaţa-amară?”

Dăm o tonă de cartofi

Pe-o pereche de pantofi,

Îi încalţi de Revelion

Şi plesnesc la Sfântu’ Ion.

Şi noi credem buni şi mistici

Şi minciuna din statistici,

Oul, în curând, va fi,

În bani vechi, şapte-opt mii.

De trei ani n-am pus pe masă

O găină sănătoasă,

Ni se dau şi ajutoare,

Mierea pe tabel apare,

Pân’ la urmă n-au mai dat-o

Cică… dracu’ a păpat-o.

Acu’ an n-au dat ulei,

Au crezut că nu-l mai vrei,

N-au considerat prea grav

Dacă n-au dat lapte praf

Şi e bine ca să ştiţi

Că n-au dat nici biscuiţi,

Ajutoare – vezi şi tu –

Un an dă şi patru nu

Fiindcă nu e nici un for

De control la ajutor

Roata, măi, şi zurgălăi

                        Hăi, hăi!

Peste brazi şi peste paltini

Dulce ne-nfioară datini;

Zece veacuri de-or mai trece

Zestrea Vrancei n-o să sece,

Veşnic o să înflorească

Dăruirea sufletească

Cu zicale

Muzicale

Şi din bucium şi din tulnic

Şi european, şi unic

Peste-atâtea văi şi căi

Ia mai roata, măi, flăcăi,

                        Hăi, hăi!

S-a impus şi-aici la noi

S-avem legi după nevoi,

Să votăm urgent pe-articole

Legea Camerelor Agricole

N-a avut şi nu mai are

Nici un fel de amânare

Şi acum se poate spune

Că se-aplică în comune

Şi efectul lor e bun

Şi-n cel mai modest cătun.

Adoptând utile căi,

Roata, măi, şi zurgălăi,

                        Hăi, hăi!

De urat am mai ura,

Dar se simte undeva

Cum prin suflete ne trece

Anul proaspăt paisprezece.

Vine cu puteri depline,

Cu dorinţa de mai bine

Pentru toţi, pentru oricine.

Pe-acest blog, noi toţi vom pune

Uriaşă pasiune,

Şi talent, şi timp, şi bani,

Şi mult suflet… „La Mulţi Ani!”.

                        Aho, aho!