''Niciodată un demagog nu poate fi un adevărat om de stat'' - Nicolae Bălcescu
Ştim că demagogia reprezintă una dintre însuşirile de bază ale politicienilor de pretutindeni, în general, dar mai ales ale politicienilor români, în special. În 25 de ani de democraţie ''originală'' politicienii români şi-au dezvoltat şi perfecţionat această armă retorico-electorală folosită pentru a-i ameţi pe alegători. În acest spirit, scriam în ianuarie 2013, sub titlul ''Cu minciuna pe alegători călcând'', că minciuna şi manipularea au atins în politica băştinaşă noi culmi în ultimul an. Era adevărat. Şi, în ciuda aşteptărilor unei părţi însemnate din electorat, guvernanţii au mers pe aceeaşi cale a minciunii şi manipulării. Cu voioşie, cu insistenţă, fără teamă sau remuşcări. Cu un scop precis, balivernele guvernamentale sunt turnate în urechile românilor precum picătura chinezească.
Aşa că voi face o scurtă trecere în revistă a acestor baliverne demagogice revărsate asupra alegătorilor în ultimii doi ani şi jumătate. La preluarea fotoliului de prim-ministru, Victor Ponta vorbea, patetic, despre ''întărirea instituţiilor publice'', despre ''bunăstare, corectitudine şi bun-simţ'', despre relansarea economică şi susţinerea clasei de mijloc. Cât din aceste declaraţii politice sforăitoare şi-au găsit aplicarea în societatea românească prezentă? Ponta&comp ne anunţă de dimineaţa şi până seara că economia României este în creştere în timp ce toate statisticile europene de specialitate ne prezintă datele recesiunii. ''Respectăm regulile statului de drept'' s-a transformat în presiuni permanente pe instituţiile anti-corupţie. Iar parlamentarii fac scut în jurul colegilor lor atunci când procurorii DNA vor să-şi facă treaba până la capăt. Ne anunţa premierul Ponta, cu pieptul înainte, că se vor reduce taxe şi impozite şi, când colo, ne zbatem în păienjenişul supra-taxărilor. Tot Ponta ne anunţa, la începuturile propriei guvernări, că se va preocupa de susţinerea producătorilor agricoli şi dezvoltarea satului românesc. Şi ce vedem acum? Investiţii blocate (doar câteva dintre comunele cu primari ''agreaţi'' sunt privilegiate la împărţirea banilor publici), fermieri împovăraţi, concurenţă letală din partea produselor din import şi o strategie guvernamentală sublimă în domeniul agriculturii şi dezvoltării rurale ... dar care lipseşte cu desăvârşire. Premierul Ponta ne promitea, mândru ca un curcan înfoiat, că va creşte gradul de absorbţie a fondurilor europene la un nivel ... nemaivăzut. Acum, cabinetul Ponta a redus drastic bugetul destinat cofinanţării proiectelor derulate cu fonduri europene. Ce să mai spunem de milionul de locuri de muncă, de construcţia de creşe şi grădiniţe, de redeschiderea spitalelor, de sutele de kilometri de autostrăzi (aici avem numeroase desene, schiţe, hărţi şi linii îngroşate pe hârtie!), de reducerea cheltuielilor cu birocraţia, de sprijinirea investiţiilor şi altele asemenea? Promisiuni, promisiuni, promisiuni ...
Şi uite-aşa alegătorii au crezut şi au votat, timpul a trecut, promisiunile au continuat, demagogia a înflorit iar oamenii sunt aşteptaţi din nou la urne în scurt timp. Avem în faţă şi alte promisiuni sociale pe care guvernul vrea să le arunce peste noi de la 1 ianuarie 2015. Şi atunci, nu-i aşa că-i musai să-i votăm? Chiar dacă cei mai mulţi dintre români o duc din ce în ce mai greu. Chiar dacă suntem mai trişti, mai pesimişti, mai obosiţi. Oamenii sunt tulburaţi, nu ştiu ce să mai creadă. La televizor, Ponta&comp le prezintă, în continuare, o imagine idilică, o perspectivă optimistă. Realitatea de acasă e cu totul alta, crudă şi mohorâtă. Câţi vor avea puterea să se trezească din amorţire?
''Demagogia e uşoară. Ea trezeşte toate speranţele, aţâţă toate patimile. Tulbură fără să potolească. Democraţia e grea, e ingrată. Datoria ei e să înstrăineze pornirile nesănătoase, să ridice stavila raţiunii în faţa valurilor pasiunii, să spună adevărul când mulţimea aşteaptă măguliri.'' - I.G.Duca, om politic român, februarie 1923.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu