Alegeri şi demagogie

Proaspăt achitat de SRI, pardon de judecătorul Lucian Buta, re-re-re-evaluatul Marian Oprişan se crede pe cai mari şi sare la beregata tuturor, inclusiv la şefii din PSD. Aşa cum anticipam, Oprişan se aruncă în declaraţii şi acţiuni publice demagogice, dă lecţii tuturor, pe orice temă, sub paravanul deciziei judecătorului clujean. Ultima lui problemă capitală pentru democraţia românească (ce-am mai râs!) o reprezintă propunerea adoptată în Comisia Parlamentară de Cod Electoral privind alegerea preşedinţilor de consilii judeţene din rândul consilierilor judeţeni, aşa cum s-a întâmplat până în anul 2004, inclusiv, şi nu uninominal într-un singur tur de scrutin, cum a fost la alegerile locale din 2008 şi 2012. Şi a tunat şi fulgerat în presa naţională că propunerea este o ’’mizerie’’, că nu e ’’democratică’’, că nu corespunde standardelor europene, că nu e în interesul cetăţenilor, că se vor arunca sume de bani opaaa … vorbeşte de funie în casa spânzuratului, chiar el! Mai mult, într-o intervenţie la un post de televiziune susţine că pe el îl votează vrâncenii mereu din dragoste – cu Mircea Radu, bre? – şi că baronii atât de blamaţi de presa aservită politicienilor din Bucureşti dau ’’nas în nas cu cetăţenii zi de zi’’! Mai uşor, că măcăne tare! La câte audienţe a mai fost prezent Oprişan, ca preşedinte al Consiliului Judeţean, în ultimii 6 ani? Cât a mai fost el la serviciul pentru care a fost ales şi este plătit din banii noştri tot în ultimii 6 ani? Cât a cheltuit din banii noştri cu deplasările prin Bucureşti şi prin ţară, în interesele lui? Cât au muncit funcţionarii Consiliului Judeţean pentru interesele, capriciile şi campaniile sale?

Ne jigneşte pe toţi când clamează, bombastic, fraze teoretice despre democraţie, valori şi libertatea de exprimare. Chiar el, care nu acceptă să fie contrazis, să aibă cineva o altă părere, să-l critice vreunul, să-l arate cu degetul, să-i spună unde greşeşte ş.a.m.d. În ziua în care îl acuza pe preşedintele Camerei Deputaţilor, Valeriu Zgonea, că nu respectă democraţia şi nevoia de reprezentativitate a alegătorilor, Oprişan îi făcea în sânge, pentru a n-a oară, pe consilierii judeţeni ai opoziţiei. Mai mult, la întrebările legitime ale câtorva consilieri cu privire la modul de alocare şi cheltuire a banilor din bugetul judeţului, Oprişan le-a răspuns la mişto şi i-a ameninţat că pune paznicii plătiţi din banii noştri să-i scoată din sala de şedinţe a Consiliului Judeţean Vrancea! Parcă s-ar crede în ansamblul rezidenţial de la km 27! Aaaa, dar nici ăla cică nu e al lui! Curat nedemocratic! Da’ umflaţi-i!

Şi uite-aşa ne amintim cum s-a stricat scanerul de la Consiliul Judeţean, care deservea biroul electoral judeţean, în plină operaţiune de numărare a voturilor şi centralizare a proceselor verbale de la alegerile locale din 2004 (ultimele când preşedintele a fost ales din rândul membrilor consiliului judeţean). Atunci, membrii biroului electoral au fost trimişi acasă timp de jumătate de zi. Iar la reluarea centralizării proceselor verbale s-a constatat că PSD reuşise să treacă, la redistribuire, peste procentul de 50 la sută din voturile pentru Consiliul Judeţean Vrancea. Ce ’’surpriză’’! Având 20 din totalul de 39 de consilieri judeţeni, Oprişan a răsuflat uşurat că putea fi reales preşedinte. Mai avea nevoie de 6 voturi pentru constituirea Consiliului Judeţean şi realizarea majorităţii absolute de două treimi. Le-a luat, în câteva zile, de la cei doi consilieri ai PRM plus cei doi ai PUR (Furtună dăduse la pace din cauză de Voiculescu şi terenurile luate la începutul anilor ’90 din Urecheşti, Popeşti, Coteşti şi alte comune). Un consilier PD – Constantin Guguianu – şi-a ’’descoperit’’ imediat afinităţile cu Oprişan&PSD. Astfel că, la a treia convocare a noilor consilieri judeţeni din vara lui 2004, în prezenţa tuturor, cumătrul prefect Băeşu exclama, de la prezidiu, alături de Oprişan, că ’’mai avem nevoie de unul şi gata’’. L-au obţinut pe parcurs, n-a fost vreo problemă. Asta aşa, ca să nu ne creadă pe toţi fraieri, apropo de ’’mizerie’’, ’’democraţie’’ şi ’’sume de bani’’.

PS – să înţelegem că, în 2000 şi 2004, Marian Oprişan a fost un preşedinte de consiliu judeţean nereprezentativ pentru vrânceni? Îşi face, acum, autocritica? Chiar el, inegalabilul, irefutabilul, nemaipomenitul, ’’cum să spun’’ – cel mai … cel al Vrancei – ’’din acest punct de vedere’’, ’’fără doar şi poate’’!