’’Pisicuţul’’ Ponta îşi revine din pumni. Nu o face
singur, că n-are anvergura necesară. Dar este ajutat, în mod neaşteptat, de
atitudinea preşedintelui Klaus Iohannis precum şi a liderilor noului PNL.
Buimăcit de rezultatul alegerilor prezidenţiale, Victor Ponta părea la pământ,
fără orizont politic. Iar Iohannis fusese cocoţat pe un piedestal politic
foarte înalt, prea înalt pentru personalitatea de care nu a dat, încă, dovadă.
Şi, paradoxal, noul preşedinte s-a dovedit puternic, implicat şi coerent doar
în perioada de până la depunerea jurământului. Apoi, după 21 decembrie, a
(re)intrat în monotonia cu care s-a/ ne-a obişnuit în fotoliul de primar al
Sibiului. Dar fotoliul de la Cotroceni are o cu totul altă dimensiune faţă de
cel de la Sibiu. Scriam la câteva zile după alegerile prezidenţiale că Iohannis
se bucură de o susţinere populară atât de mare încât poate stabili agenda
publică naţională fără probleme. Klaus Iohannis are suportul popular necesar să
stabilească direcţiile politice principale în societatea românească, numai să
fie conştient de acest lucru. Şi să vrea. Românii aşteaptă mult şi multe de la
el. De aceea, preşedintele nu poate sta departe de tumultul societăţii, fără să
se implice, însă, în jocurile politice dâmboviţene.
Tăcerea şi discreţia preşedintelui nu sunt de
condamnat, aşa cum se grăbesc, unii, să-şi manifeste dezamăgirea şi
nemulţumirea. Dar sunt situaţii în care românii aşteaptă ’’ceva’’ de la omul cu
cea mai importantă funcţie în stat. În prima sa lună de mandat, preşedintele a
avut câteva ocazii în care să transmită acel ’’ceva’’ poporului. A preferat
discreţia. Nu a mai propus nici teme/ subiecte naţionale de dezbatere publică.
Pare că n-ar prea vrea să fie deranjat. Şi nici să deranjeze pe alţii. Iohannis
beneficiază, încă, de încredere populară ridicată. Şi trebuie să exploateze
această încredere în direcţia aşteptată de români.
În schimb, Victor Ponta a prins curaj. Îl laudă pe
Iohannis în fiecare zi şi îşi consolidează, în acelaşi timp, poziţia în partid
şi în fruntea guvernului. Ponta încearcă să-şi refacă, pas cu pas, puterea
politică personală. A pus mâna, din nou, pe agenda publică şi îi deschide
filele aproape nestingherit. Cu o mină fals afectată/ preocupată, Ponta
vorbeşte de proiecte naţionale, de priorităţi, de lege, de Constituţie, de …
orice. Încet, premierul îi ia faţa preşedintelui. Un preşedinte căruia pare
că-i convine să stea într-un glob de sticlă. Eventual înconjurat de sfetnici
transpartinici, gen Mihalache (ex-Iliescu/ Meleşcanu/ Năstase/ Tăriceanu/
Ponta). Sau, poate, ne înşelăm. E doar o perioadă de tranziţie iar preşedintele
Iohannis ne va oferi surprize (plăcute şi benefice pentru România). E vorba de
celebra ’’linişte’’ politică normală, iliesciană sau aparentă, de tatonare? Se
pune batista pe ţambal pentru liniştea … cui? Despre această linişte cu iz
puternic de blat, cu altă ocazie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu