* Dacă liderii PSD au cam înţeles cum a stat treaba cu bătaia încasată la prezidenţiale, trepăduşii roşii par a nu se fi trezit din buimăceală. Şi-i dau tare în declaraţii oficiale, discuţii amicale sau postări pe reţele de socializare cu tot felul de aberaţii de noaptea minţii. De exemplu, liderul grupului PSD din Consiliul Local Focşani, Cătălin Vrabie, un tânăr oprişănist de bază, se plânge, ofticat nevoie mare pe atitudinea românilor care muncesc sau studiază în străinătate, de controalele instituţiilor statului român, de câte îndură el, săracu', în România, bla-bla-bla. Nu zice niciun cuvânt de multiplele avantaje personale de care are parte de ani buni, drept răsplată pentru calea oprişănească pe care merge neabătut. Nici de utilajele Primăriei Focşani care lucrează intens pe domeniile sale nu suflă vreo vorbă. Buimăceala trece! Dar prostia? Dar nesimţirea?
* Zeci de taximetrişti focşăneni s-au apucat să se bucure de victoria lui Iohannis şi au făcut, organizat, câteva ture prin oraş în seara zilei de 16 noiembrie. Bucuria exprimată liber, conform Constituţiei, le-a fost fatală. A doua zi, peste 20 de taximetrişti au fost concediaţi. Alo, Hussein, până şi în Irak se merge spre democraţie, n-ai auzit?
* Şi la recentul scrutin prezidenţial reprezentanţii PSD din secţiile de votare au făcut tot posibilul să ciupească nişte voturi în plus, pe ici pe colo. Astfel, ei au încercat să adune în contul lui Ponta şi buletinele de vot nule. Preşedinţii şi locţiitorii birourilor secţiilor de votare - ''apolitici'' - au fost de acord (normal, nu-i aşa?). Şi ceilalţi membri în secţiile de votare care reprezentau, chipurile, alte partide (UDMR, PRM, PER, PPDD etc) au fost de acord pentru că, aproape în totalitate, erau membri PSD. Contrele, pe alocuri firave, au venit doar din partea reprezentanţilor ACL şi PMP. Operaţiunile astea s-au petrecut inclusiv în secţii de votare din Focşani. Ce-o fi fost prin sate şi prin oraşele mici?!
* Liderii naţionali ai PNL şi PDL par a se înţelege în privinţa prezentului şi viitorului noii construcţii politice de dreapta. În schimb, peneliştii şi pedeliştii de prin teritoriu par a juca în episoade diferite. Contrele directe sau pe la spate au ieşit la iveală, peste tot în ţară, atât înainte cât şi după alegerile prezidenţiale. Care a tras mai tare, care s-a implicat mai mult, cine a dat mai mult, cine a adus mai mulţi, cine a jucat corect, care s-a dat rănit, cine a mers la 2 capete, cine ia faţa, cine ia caimacul ş.a.m.d.
* Şobolanul şef a părăsit primul corabia roşie în derivă. S-a refugiat, puţin, fără consoartă şi copii, în ţările calde, să se liniştească şi să primească oareşce indicaţii preţioase. Apoi s-a întors pe furiş în ţară, în acelaşi mod ca infractorii. Dar bugetul pe 2015? Bugetul, unde e bugetul?
* În seara victoriei lui Klaus Iohannis, ex-prefectul Kanty Popescu a intrat, resemnat, în sediul PSD. Votul românilor i-a stricat planurile politice. Jocurile făcute de fosta eminenţă cenuşie a PNL Vrancea îl plasau drept favorit la preluarea partidului lui Tăriceanu sau chiar a PNL dacă Ponta ajungea preşedinte iar USL se refăcea, într-o formă sau alta. Kanty se încălzea pe margine şi-i trăgea de atenţie pe penelişti că tot sub bocancul PSD vor ajunge (bine, unii penelişti sunt şi acum nostalgici după trandafirii roşii!).
* Răspândacii ne aruncă, zi de zi, o informaţie ''certă'': cică ex-primarul de Nereju (zis şi Păucă-ciobălăul) l-ar fi încins serios, cu vreo două scatoalce mocăneşti, pe şefu' Marean. Supărat şi stresat că şefu' tot îl trage de urechi şi de buzunare, ciobălăul de Nereju ar fi cedat psihic şi l-ar fi altoit zdravăn pe Marean, de a văzut ăsta stele verzi. Dacă dragoste nu e, nimic nu e!
* Poate că şi deputatul traseist Secară ar avea nevoie de vreo două peste ceafă ca să-şi revină din buimăceala în care a intrat. O buimăceală politico-ideologico-moralo-economico-existenţială. Dar nimeni nu vrea să-l bage în seamă!
marți, 25 noiembrie 2014
miercuri, 19 noiembrie 2014
Gestionarea unei victorii
Klaus Iohannis a câştigat prima funcţie în stat într-o manieră categorică, cu mult peste aşteptările oricărui optimist. A câştigat pentru că PSD a făcut tot posibilul să-şi arate aroganţa, hidoşenia şi chiar prostia. Ponta, Dragnea, Oprişan, Şova, Zgonea, Mazăre, Duicu, Hrebenciuc&comp la care se adaugă Oprea, Voiculescu, Tăriceanu, Meleşcanu, Vadim, Diaconescu sunt nume care nu provoacă încredere, speranţă sau sentimente de bine. Dimpotrivă. Toţi sub umbrela cuplului Iliescu-Năstase. Apoi au fost pomenile, promisiunile, noile biruri, manipulările ... grupate la categoria umilinţă. Bomboana pe coliva gătită chiar de PSD a fost umilirea românilor care muncesc sau studiază în străinătate. Pe de altă parte, Klaus Iohannis a fost votat de peste 6 milioane de români pentru că este primul politician român important care se încadrează la categoria ''altfel''. A fost nevoie de o scânteie care să-i determine pe românii declaraţi scârbiţi de politicieni să vină la vot pe 16 noiembrie şi să voteze cu îndârjire şi speranţă, deopotrivă. Românii l-au identificat pe Iohannis drept politicianul ''altfel'', potrivit pentru speranţele lor îngropate sistematic de clasa politică în ultimii 25 de ani. Mitul neamţului corect, serios, respectabil a fost transformat în voturi, neaşteptat de multe voturi. Atât de multe încât lideri PSD mai mari sau pigmei au reacţionat mârlăneşte, fără logică.
Votul pro-Iohannis are doar o mică legătură cu voturile PNL-PDL. Poate circa 50 la sută din voturile primite de candidatul lor li se datorează activiştilor şi susţinătorilor celor două formaţiuni (transformate într-un singur partid acum). De aceea, alde Blaga, Petrache&comp ar trebui să nu se împăuneze cu victoria lui Iohannis şi să stea deoparte. Iohannis este şeful, Iohannis are dreptul (şi moral, deocamdată) de a transmite mesaje şi de a face propuneri. De altfel, Iohannis are o susţinere populară atât de mare acum încât poate stabili agenda publică naţională fără probleme. S-a văzut, deja, cu legea amnistiei şi cu solicitările justiţiei privind anchetarea unor parlamentari. Pentru încă o perioadă de timp, Iohannis are suportul popular necesar să stabilească direcţiile politice principale în societatea românească. Românii aşteaptă mult şi multe de la el. Doar de el depinde. Dacă se mulţumeşte cu puţin şi intră în jocurile politice clasice dâmboviţene, atunci acest suport popular se va prăbuşi. Nu ştiu cât vor mai avea românii răbdare.
PS - Iohannis trebuie să aibă grijă şi ce echipă îşi construieşte în jurul său. Se vorbeşte, deja, de unii care îşi împart funcţii, poziţii, avantaje ipotetice ş.a.m.d. Fără acordul lui Iohannis, bineînţeles. Plus că au început să roiască ''vitejii'' care au stat cu capul la cutie până acum sau au făcut blaturi cu PSD. Iar corul lăudătorilor îşi îngroaşă rândurile din oră în oră.
Votul pro-Iohannis are doar o mică legătură cu voturile PNL-PDL. Poate circa 50 la sută din voturile primite de candidatul lor li se datorează activiştilor şi susţinătorilor celor două formaţiuni (transformate într-un singur partid acum). De aceea, alde Blaga, Petrache&comp ar trebui să nu se împăuneze cu victoria lui Iohannis şi să stea deoparte. Iohannis este şeful, Iohannis are dreptul (şi moral, deocamdată) de a transmite mesaje şi de a face propuneri. De altfel, Iohannis are o susţinere populară atât de mare acum încât poate stabili agenda publică naţională fără probleme. S-a văzut, deja, cu legea amnistiei şi cu solicitările justiţiei privind anchetarea unor parlamentari. Pentru încă o perioadă de timp, Iohannis are suportul popular necesar să stabilească direcţiile politice principale în societatea românească. Românii aşteaptă mult şi multe de la el. Doar de el depinde. Dacă se mulţumeşte cu puţin şi intră în jocurile politice clasice dâmboviţene, atunci acest suport popular se va prăbuşi. Nu ştiu cât vor mai avea românii răbdare.
PS - Iohannis trebuie să aibă grijă şi ce echipă îşi construieşte în jurul său. Se vorbeşte, deja, de unii care îşi împart funcţii, poziţii, avantaje ipotetice ş.a.m.d. Fără acordul lui Iohannis, bineînţeles. Plus că au început să roiască ''vitejii'' care au stat cu capul la cutie până acum sau au făcut blaturi cu PSD. Iar corul lăudătorilor îşi îngroaşă rândurile din oră în oră.
joi, 13 noiembrie 2014
Votezi. Ştii pe cine?
* Păcat că un politician tânăr, aflat în funcţii importante de la o vârstă necoaptă, se comportă ca un politician cameleonic, bătrân, mercantil, şerpuitor, dispreţuitor, narcisist, avid după imagine, poziţii şi bani. Ponta îşi riscă, la doar 42 de ani, cariera politică. Dar, în acelaşi timp, România riscă să-l aibă preşedinte pe unul ca Ponta.
* Acum o lună scriam despre multitudinea de minciuni revărsate de Ponta în doi ani şi jumătate, despre demagogia promovată în mass media, în adunările publice, în şedinţele oficiale, de dimineaţa şi până seara. Cu aroganţă, pe un ton ridicat şi ţâfnos, atotsuficient dar încorsetat într-un păienjeniş de interese şi personaje oculte. Se dau pomeni fără număr pentru toată lumea, parcă dintr-o disperare fără margini din cauză că, dacă nu ar ajunge preşedintele României, s-ar prăbuşi toată construcţia artificială care l-a propulsat pe Ponta în frunte. Iar Ponta ar putea fi strivit.
* Taxe noi, investiţii blocate, locuri de muncă mai puţine, zero autostrăzi, copii de clasa întâi fără manuale, asistaţi mai mulţi. O statistică independentă ne indică 55 de minciuni importante spuse în mod oficial de Victor Ponta de când ocupă fotoliul de prim-ministru. Minciuni care ne-au afectat pe fiecare dintre noi, minciuni care au lezat România. Nu le mai luăm în calcul pe cele mai puţin importante (aşa-zis ''miniciunele''). Iar manipulările...
* Recent, Oficiul Registrului Comerţului ne arată că numărul de firme înmatriculate în acest an este cu 20% mai mic decât în 2013 şi la cel mai scăzut nivel din 2008 încoace. Chiar şi în anii de vârf ai crizei s-au înfiinţat cu 10-15% mai multe firme decât în acest an. Specialiştii atrag atenţia asupra lipsei de încredere în economia românească iar recesiunea provoacă efecte vizibile în mediul de afaceri.
* În ciuda declaraţiilor din ultima vreme (cam crispate) privind susţinerea independenţei justiţiei, se vede foarte limpede că Ponta urmează linia Năstase-Iliescu. Pentru Ponta şi PSD sunt foarte buni şi trebuie protejaţi de ANI, DNA, ÎCCJ etc alde Hrebenciuc, Sîrbu, Năstase, Oprişan, Constantinescu, Mazăre, Adam, Andronescu, Nicolescu, Şova, Dragnea, Bunea-Stancu, Nica, Cosma şi mulţi alţii asemenea.
* Pe lângă ''tradiţionalele'' acţiuni de campanie electorală mioritică gen vandalizări de afişe şi bannere, hărţuieli, presiuni etc, activiştii roşii au trecut şi la alte ... murdării. Atacul cu găini de la Bucureşti a fost urmat de atacul cu ulei ars de la Suraia. Oamenii spun că un puşcăriaş roşu de frunte - Ridiche - care a ''studiat'' intens după gratii, s-ar ocupa de asemenea acţiuni electorale ''decente'', ''educative'' şi de ''bun simţ''. Omu' e activist roşu împătimit, a făcut ceva manevre profitabile pentru el cu bugetul local, are o balastieră cu mult ulei ars dar cu mai puţine documente legale. Dreptate până la capăt!?
* Din păcate, mulţi preoţi nu mai au nicio limită. Avariţia şi fariseismul au devenit, pentru ei, însuşiri de bază. Şi trag tare cu manipularea credincioşilor şi slujirea lui Ponta&comp, fără ruşine şi fără perdea. Citeam că, de exemplu, iubirea de arginţi şi lăcomia sunt păcate capitale pentru slujitorii Domnului. La noi, în ultima vreme, acestea au devenit virtuţi pentru mulţi preoţi. Au uitat multe din învăţăturile Domnului. Nu mai ţin cont că Iisus ne spune că nu putem să ne închinăm la doi stăpâni, lui Dumnezeu şi lui Mamona, care este demonul banilor, al posesiunilor materiale. Iar pe apostolul Pavel nici nu-l mai bagă în seamă când spune că niciun lacom de avere, care este un închinător la idoli, nu va moşteni împărăţia lui Dumnezeu. ''Să nu ai alţi dumnezei afară de Mine!...Să nu te închini lor, nici să le slujeşti lor!'' Amin.
* Acum o lună scriam despre multitudinea de minciuni revărsate de Ponta în doi ani şi jumătate, despre demagogia promovată în mass media, în adunările publice, în şedinţele oficiale, de dimineaţa şi până seara. Cu aroganţă, pe un ton ridicat şi ţâfnos, atotsuficient dar încorsetat într-un păienjeniş de interese şi personaje oculte. Se dau pomeni fără număr pentru toată lumea, parcă dintr-o disperare fără margini din cauză că, dacă nu ar ajunge preşedintele României, s-ar prăbuşi toată construcţia artificială care l-a propulsat pe Ponta în frunte. Iar Ponta ar putea fi strivit.
* Taxe noi, investiţii blocate, locuri de muncă mai puţine, zero autostrăzi, copii de clasa întâi fără manuale, asistaţi mai mulţi. O statistică independentă ne indică 55 de minciuni importante spuse în mod oficial de Victor Ponta de când ocupă fotoliul de prim-ministru. Minciuni care ne-au afectat pe fiecare dintre noi, minciuni care au lezat România. Nu le mai luăm în calcul pe cele mai puţin importante (aşa-zis ''miniciunele''). Iar manipulările...
* Recent, Oficiul Registrului Comerţului ne arată că numărul de firme înmatriculate în acest an este cu 20% mai mic decât în 2013 şi la cel mai scăzut nivel din 2008 încoace. Chiar şi în anii de vârf ai crizei s-au înfiinţat cu 10-15% mai multe firme decât în acest an. Specialiştii atrag atenţia asupra lipsei de încredere în economia românească iar recesiunea provoacă efecte vizibile în mediul de afaceri.
* În ciuda declaraţiilor din ultima vreme (cam crispate) privind susţinerea independenţei justiţiei, se vede foarte limpede că Ponta urmează linia Năstase-Iliescu. Pentru Ponta şi PSD sunt foarte buni şi trebuie protejaţi de ANI, DNA, ÎCCJ etc alde Hrebenciuc, Sîrbu, Năstase, Oprişan, Constantinescu, Mazăre, Adam, Andronescu, Nicolescu, Şova, Dragnea, Bunea-Stancu, Nica, Cosma şi mulţi alţii asemenea.
* Pe lângă ''tradiţionalele'' acţiuni de campanie electorală mioritică gen vandalizări de afişe şi bannere, hărţuieli, presiuni etc, activiştii roşii au trecut şi la alte ... murdării. Atacul cu găini de la Bucureşti a fost urmat de atacul cu ulei ars de la Suraia. Oamenii spun că un puşcăriaş roşu de frunte - Ridiche - care a ''studiat'' intens după gratii, s-ar ocupa de asemenea acţiuni electorale ''decente'', ''educative'' şi de ''bun simţ''. Omu' e activist roşu împătimit, a făcut ceva manevre profitabile pentru el cu bugetul local, are o balastieră cu mult ulei ars dar cu mai puţine documente legale. Dreptate până la capăt!?
* Din păcate, mulţi preoţi nu mai au nicio limită. Avariţia şi fariseismul au devenit, pentru ei, însuşiri de bază. Şi trag tare cu manipularea credincioşilor şi slujirea lui Ponta&comp, fără ruşine şi fără perdea. Citeam că, de exemplu, iubirea de arginţi şi lăcomia sunt păcate capitale pentru slujitorii Domnului. La noi, în ultima vreme, acestea au devenit virtuţi pentru mulţi preoţi. Au uitat multe din învăţăturile Domnului. Nu mai ţin cont că Iisus ne spune că nu putem să ne închinăm la doi stăpâni, lui Dumnezeu şi lui Mamona, care este demonul banilor, al posesiunilor materiale. Iar pe apostolul Pavel nici nu-l mai bagă în seamă când spune că niciun lacom de avere, care este un închinător la idoli, nu va moşteni împărăţia lui Dumnezeu. ''Să nu ai alţi dumnezei afară de Mine!...Să nu te închini lor, nici să le slujeşti lor!'' Amin.
miercuri, 5 noiembrie 2014
Restanţe electorale
* Nu înţeleg de ce un candidat aflat într-o poziţie atât de privilegiată precum Ponta (prim-ministru în funcţie, aproape toate instituţiile statului la mâna lui, mass media alături, majoritate confortabilă în Parlament, 10 procente avans în primul tur etc) îşi urcă în căruţă personaje-balast înainte de turul al doilea al prezidenţialelor. Vadim-măscăriciul şi Diaconescu-circarul (foarte aproape de puşcărie pentru şantaj) nu reprezintă deloc un plus pentru imaginea (şi chiar pentru numărul de voturi) lui Ponta. Doar cu Tăriceanu la butonieră, pentru păcălirea şi ruperea electoratului PNL, ar fi avut o imagine mai bună.
* Că tot l-a băgat Ponta în seamă pe Vadim: astăzi s-au răspândit peste tot versurile-invective ale unui aşa-zis pamflet scris de Vadim, acum o lună şi jumătate, la adresa familiei Ponta-Sîrbu, catalogată, printre altele, drept ''familie spurcată'' sau ''paţachine triste''. Vadim îl consideră pe Ponta drept ''maimuţoi'', ''monstru'', ''jalnic poponar'', ''rahat cu moţ'', ''plagiator'', ''hoţ'' etc iar pe soţia sa, Daciana, o descrie drept ''boarfă răsuflată'', ''şleampătă spălătoreasă'' ş.a. Într-adevăr, Ponta are mare nevoie de un asemenea susţinător de caracter!
* Cât despre Tăriceanu ... care Tăriceanu? Că Ponta îl lua la mişto, peste tot, acum câţiva ani. Ba, în plenul Parlamentului României, Ponta întreba zeflemitor de Moliceanu căruia îi cam lipsea bărbăţia. I-o fi găsit ouăle lui Moliceanu între timp? Sau i-o fi împrumutat vreo două de la Cornu lu' Bombo?
* Guvernul susţine că a introdus obligativitatea semnării unei declaraţii pe propria răspundere pentru românii care votează la secţiile de votare din străinătate cu scopul de a preîntâmpina eventuale fraude!? Dar pentru sutele de mii de ''turişti'' care votează pe listele suplimentare în judeţe ''pline'' de staţiuni turistice precum Olt, Dolj, Teleorman, Gorj, Călăraşi, Ialomiţa, Vrancea? N-ar fi cazul să semneze şi aceşti ''turişti'' nişte declaraţii asemănătoare şi, apoi, să le fie verificate semnăturile şi datele din actele de identitate? Dreptate până la capăt, nu-i aşa?
* Din disperare, că altă explicaţie nu găsesc, guvernul a aruncat/ aruncă în alegători cu tot felul de pomeni şi promisiuni, gen ''100 de lei'', în toată această campanie electorală. La fel a procedat şi Ceauşescu în decembrie 1989 şi aţi văzut ce a păţit!
* Cred că tot din disperare, Ponta tocmai l-a trimis pe vrânceanul Băeşu să verifice nişte retrocedări prin Sibiu. Iar Georgică a sărit imediat la executare, să-şi dovedească loialitatea faţă de Ponta şi să mai puncteze în faţa lui Oprişan. Poate se apucă Băeşu să investigheze şi modul în care familia lui Oprişan a intrat în posesia unor terenuri arabile, intravilane şi forestiere prin Vrancea - Boloteşti, Vidra, Vînători etc. Doar are experienţă în asemenea operaţiuni de pe vremea când ''convingea'' diverşi bătrâni să-şi cedeze proprietăţile la începutul anilor 2000. Ce vremuri!
* Deputaţii proaspăt săriţi în barca mare a puterii - ginerele socrului său, zis şi Laur Roşca, şi Secară leu- paraleu în faţa oglinzii - păreau puţin cam stingheri în adunările electorale roşii. Dar, când se gândeau la afaceri şi la ce promisiuni au încasat, atunci se mai înveseleau. Cu toate acestea, s-a văzut că Secară nu prea îşi găseşte locul în marea roşie. Se mai chinuie el pe internet, mai zice ceva de rău de Băsescu, Blaga, Udrea, Iohannis etc, mai încurcă borcanele şi-i mai apreciază ... tot nu-i iese. El însuşi e cam bulversat şi nu ştie exact ce vrea. E adevărat că nici Marian nici ceilalţi activişti roşii nu-l bagă mai deloc în seamă. Eu zic să bată cu pumnul în masă ca să la bage minţile-n cap lu' alde Marian-Alin, Nica-Bratosin, Roman, Tîlvăr, Murgu ş.a.m.d.!
* Câteva cuvinte despre filajul la cuplul Udrea-Bica de la Paris. Cunoscătorii susţin că procurorul şef al DIICOT era supravegheat de profesionişti iar pe Udrea o fila ... Secară! De fapt, n-o fila ci se afla undeva, în urmă, şi căra genţile cu ţoale şi parfumuri. Că se ştie faptul că Secară n-o scăpa din ochi pe Udrea până prin vară şi-i făcea marcaj strâns peste tot. O fi fost trimis Secară în altă misiune începând cu luna august?
* Că tot l-a băgat Ponta în seamă pe Vadim: astăzi s-au răspândit peste tot versurile-invective ale unui aşa-zis pamflet scris de Vadim, acum o lună şi jumătate, la adresa familiei Ponta-Sîrbu, catalogată, printre altele, drept ''familie spurcată'' sau ''paţachine triste''. Vadim îl consideră pe Ponta drept ''maimuţoi'', ''monstru'', ''jalnic poponar'', ''rahat cu moţ'', ''plagiator'', ''hoţ'' etc iar pe soţia sa, Daciana, o descrie drept ''boarfă răsuflată'', ''şleampătă spălătoreasă'' ş.a. Într-adevăr, Ponta are mare nevoie de un asemenea susţinător de caracter!
* Cât despre Tăriceanu ... care Tăriceanu? Că Ponta îl lua la mişto, peste tot, acum câţiva ani. Ba, în plenul Parlamentului României, Ponta întreba zeflemitor de Moliceanu căruia îi cam lipsea bărbăţia. I-o fi găsit ouăle lui Moliceanu între timp? Sau i-o fi împrumutat vreo două de la Cornu lu' Bombo?
* Guvernul susţine că a introdus obligativitatea semnării unei declaraţii pe propria răspundere pentru românii care votează la secţiile de votare din străinătate cu scopul de a preîntâmpina eventuale fraude!? Dar pentru sutele de mii de ''turişti'' care votează pe listele suplimentare în judeţe ''pline'' de staţiuni turistice precum Olt, Dolj, Teleorman, Gorj, Călăraşi, Ialomiţa, Vrancea? N-ar fi cazul să semneze şi aceşti ''turişti'' nişte declaraţii asemănătoare şi, apoi, să le fie verificate semnăturile şi datele din actele de identitate? Dreptate până la capăt, nu-i aşa?
* Din disperare, că altă explicaţie nu găsesc, guvernul a aruncat/ aruncă în alegători cu tot felul de pomeni şi promisiuni, gen ''100 de lei'', în toată această campanie electorală. La fel a procedat şi Ceauşescu în decembrie 1989 şi aţi văzut ce a păţit!
* Cred că tot din disperare, Ponta tocmai l-a trimis pe vrânceanul Băeşu să verifice nişte retrocedări prin Sibiu. Iar Georgică a sărit imediat la executare, să-şi dovedească loialitatea faţă de Ponta şi să mai puncteze în faţa lui Oprişan. Poate se apucă Băeşu să investigheze şi modul în care familia lui Oprişan a intrat în posesia unor terenuri arabile, intravilane şi forestiere prin Vrancea - Boloteşti, Vidra, Vînători etc. Doar are experienţă în asemenea operaţiuni de pe vremea când ''convingea'' diverşi bătrâni să-şi cedeze proprietăţile la începutul anilor 2000. Ce vremuri!
* Deputaţii proaspăt săriţi în barca mare a puterii - ginerele socrului său, zis şi Laur Roşca, şi Secară leu- paraleu în faţa oglinzii - păreau puţin cam stingheri în adunările electorale roşii. Dar, când se gândeau la afaceri şi la ce promisiuni au încasat, atunci se mai înveseleau. Cu toate acestea, s-a văzut că Secară nu prea îşi găseşte locul în marea roşie. Se mai chinuie el pe internet, mai zice ceva de rău de Băsescu, Blaga, Udrea, Iohannis etc, mai încurcă borcanele şi-i mai apreciază ... tot nu-i iese. El însuşi e cam bulversat şi nu ştie exact ce vrea. E adevărat că nici Marian nici ceilalţi activişti roşii nu-l bagă mai deloc în seamă. Eu zic să bată cu pumnul în masă ca să la bage minţile-n cap lu' alde Marian-Alin, Nica-Bratosin, Roman, Tîlvăr, Murgu ş.a.m.d.!
* Câteva cuvinte despre filajul la cuplul Udrea-Bica de la Paris. Cunoscătorii susţin că procurorul şef al DIICOT era supravegheat de profesionişti iar pe Udrea o fila ... Secară! De fapt, n-o fila ci se afla undeva, în urmă, şi căra genţile cu ţoale şi parfumuri. Că se ştie faptul că Secară n-o scăpa din ochi pe Udrea până prin vară şi-i făcea marcaj strâns peste tot. O fi fost trimis Secară în altă misiune începând cu luna august?
luni, 3 noiembrie 2014
Post-electorale, pe scurt
* Votanţii din oraşele mari înclină spre opoziţie, în dauna lui Ponta. La fel se întâmplă în majoritatea judeţelor din Transilvania faţă de judeţele din Moldova, Muntenia sau Oltenia. În schimb, Ponta obţine multe voturi în oraşele mici, în mediul rural şi în comunităţile sărace, în general.
* Primarii şi consilierii traseişti au avut (şi vor avea) un impact însemnat în procentele celor doi candidaţi principali, Ponta şi Iohannis. Cel puţin 3 procente în minus în dreptul lui Iohannis şi 3 procente în plus în dreptul lui Ponta au făcut cei 500 de primari şi cele vreo câteva mii de consilieri săriţi de la ACL în barca puterii pe baza ordonanţei traseiştilor. Încă vreo 2-3 procente au fost balansate spre Ponta în urma propagandei mediatice zilnice, a manipulărilor, promisiunilor fără număr şi pomenilor de tot felul.
* Au ieşit la iveală disensiuni importante între liderii PNL şi PDL în aproape toate judeţele. S-a remarcat şi un joc dublu din partea unor grupuri de lideri PNL, mai ales în judeţele în care preşedinţii de consilii judeţene sunt (încă?) membri PNL (şi care obţinuseră rezultate bune la alegerile europarlamentare de acum 5 luni).
* Divizarea politicienilor (şi a candidaţilor) anti-Ponta: Iohannis, Udrea, Macovei. Nu-i punem la socoteală pe iepurii PSD Tăriceanu şi Meleşcanu sau pe ''excentricii'' Diaconescu sau Vadim. Dacă nu se schimbă radical aceste atitudini, atunci Iohannis nu poate spera la victorie.
* În Bucureşti a fost un rezultat strâns în disputa Ponta-Iohannis. Aici chiar va conta foarte mult votul în turul al doilea dat de susţinătorii lui Macovei şi Udrea.
* În Republica Moldova Ponta a ieşit primul dar la mică distanţă de Iohannis. Macovei şi Udrea au luat şi ele procente bune care se vor regăsi la Iohannis în turul al doilea. Voturile pentru Ponta sunt, în majoritate, rezultatul prieteniei afişate de şeful PSD cu premierul Moldovei, Iurie Leancă (şi a sprijinului dat de acesta din urmă). Se ştie că, în ultimii ani, moldovenii cu cetăţenie română au cam votat anti-PSD.
* S-a demonstrat clar mica ciupeală a organizatorilor scrutinului pentru a împiedica un vot masiv anti-Ponta: în Bucureşti (unde locuiesc mulţi studenţi şi alţii care nu şi-au schimbat actele de identitate) şi în ţările cu mulţi români. Dacă guvernul Ponta nu-i mai ''şicanează'' şi-n turul al doilea, atunci tinerii şi românii care muncesc în străinătate pot avea, din nou, un rol covârşitor în stabilirea ierarhiei finale.
* ''Organele'' apolitice au tras tare pentru ca nu cumva puterea să fie deranjată de opoziţie. Un exemplu chiar lângă noi - presiunile pe comuna Urecheşti. Totodată, PSD şi-a asigurat, lejer, majoritatea în secţiile de votare, cu preşedinţi şi locţiitori ''apolitici'' (dedicaţi cauzei roşii) şi cu membri PSD ca reprezentanţi ai altor partide, gen PRM, UDMR, PER, PRO-DEMO.
* Ce ''surpriză'' în cazul rezultatelor din secţiile de votare unde au avut dreptul să voteze puşcăriaşii!!! Ponta a câştigat categoric în secţiile unde au votat deţinuţii!
* Turul al doilea de scrutin va fi câştigat de Ponta dacă românii vin la vot până în procentul de 55%. Dacă participarea la vot bate spre 60% sau peste, atunci Iohannis are prima şansă.
* Primarii şi consilierii traseişti au avut (şi vor avea) un impact însemnat în procentele celor doi candidaţi principali, Ponta şi Iohannis. Cel puţin 3 procente în minus în dreptul lui Iohannis şi 3 procente în plus în dreptul lui Ponta au făcut cei 500 de primari şi cele vreo câteva mii de consilieri săriţi de la ACL în barca puterii pe baza ordonanţei traseiştilor. Încă vreo 2-3 procente au fost balansate spre Ponta în urma propagandei mediatice zilnice, a manipulărilor, promisiunilor fără număr şi pomenilor de tot felul.
* Au ieşit la iveală disensiuni importante între liderii PNL şi PDL în aproape toate judeţele. S-a remarcat şi un joc dublu din partea unor grupuri de lideri PNL, mai ales în judeţele în care preşedinţii de consilii judeţene sunt (încă?) membri PNL (şi care obţinuseră rezultate bune la alegerile europarlamentare de acum 5 luni).
* Divizarea politicienilor (şi a candidaţilor) anti-Ponta: Iohannis, Udrea, Macovei. Nu-i punem la socoteală pe iepurii PSD Tăriceanu şi Meleşcanu sau pe ''excentricii'' Diaconescu sau Vadim. Dacă nu se schimbă radical aceste atitudini, atunci Iohannis nu poate spera la victorie.
* În Bucureşti a fost un rezultat strâns în disputa Ponta-Iohannis. Aici chiar va conta foarte mult votul în turul al doilea dat de susţinătorii lui Macovei şi Udrea.
* În Republica Moldova Ponta a ieşit primul dar la mică distanţă de Iohannis. Macovei şi Udrea au luat şi ele procente bune care se vor regăsi la Iohannis în turul al doilea. Voturile pentru Ponta sunt, în majoritate, rezultatul prieteniei afişate de şeful PSD cu premierul Moldovei, Iurie Leancă (şi a sprijinului dat de acesta din urmă). Se ştie că, în ultimii ani, moldovenii cu cetăţenie română au cam votat anti-PSD.
* S-a demonstrat clar mica ciupeală a organizatorilor scrutinului pentru a împiedica un vot masiv anti-Ponta: în Bucureşti (unde locuiesc mulţi studenţi şi alţii care nu şi-au schimbat actele de identitate) şi în ţările cu mulţi români. Dacă guvernul Ponta nu-i mai ''şicanează'' şi-n turul al doilea, atunci tinerii şi românii care muncesc în străinătate pot avea, din nou, un rol covârşitor în stabilirea ierarhiei finale.
* ''Organele'' apolitice au tras tare pentru ca nu cumva puterea să fie deranjată de opoziţie. Un exemplu chiar lângă noi - presiunile pe comuna Urecheşti. Totodată, PSD şi-a asigurat, lejer, majoritatea în secţiile de votare, cu preşedinţi şi locţiitori ''apolitici'' (dedicaţi cauzei roşii) şi cu membri PSD ca reprezentanţi ai altor partide, gen PRM, UDMR, PER, PRO-DEMO.
* Ce ''surpriză'' în cazul rezultatelor din secţiile de votare unde au avut dreptul să voteze puşcăriaşii!!! Ponta a câştigat categoric în secţiile unde au votat deţinuţii!
* Turul al doilea de scrutin va fi câştigat de Ponta dacă românii vin la vot până în procentul de 55%. Dacă participarea la vot bate spre 60% sau peste, atunci Iohannis are prima şansă.
marți, 21 octombrie 2014
Hrăneşte-i orgoliul!
''Orgoliul este beţia puterii care te face să-ţi pierzi capul.'' - Victor Hugo
Uite cum aflăm, din interiorul cuibului roşu, o parte din cauzele pentru care judeţul nostru este pe ultimele locuri la toate capitolele. Orgoliul ăsta păcătos ne-a dus la vale. Cei care se aflau la butoane l-au ''citit'' pe Oprişan şi i-au exploatat slăbiciunile, în interesul lor, desigur. Una dintre slăbiciunile atotfăcătorului judeţului este orgoliul. Guzganul Hrebe a ştiut pe ce pedală să apese la Oprişan şi i-a învăţat şi pe ceilalţi lideri PSD acelaşi lucru. Când aveau nevoie de ceva de la Oprişan, mai marii PSD îl gâdilau puţin. Iar Oprişan se încânta, dădea frumuşel din coadă şi executa. Cu aerul că e băgat în seamă, că el ia decizii importante, că el a ajuns la vârf şi joacă tare. Că e pe poziţii, pe propriile picioare. În realitate, nişte picioare de lut, bazate pe orgoliu şi alte ingrediente derivate. Îmi amintesc cum ani de zile Oprişan alerga pe holurile Parlamentului pentru a-i găsi pe liderii PSD care împărţeau beneficiile puterii, cum îi căuta prin locuri mai mult sau mai puţin ascunse, cum se străduia să găsească nişte ''cârtiţe'' prin diverse birouri de partid sau instituţionale care să-l informeze despre tot ce mişcă (nu pe gratis, doar Vrancea e un judeţ bogat pentru câţiva aleşi). Nu gratis a ajuns în primele rânduri ale PSD. Iar orgoliul său le-a fost util celorlalţi. Din păcate, acest orgoliu supra-alimentat nu ne-a ajutat deloc. Ne-a dus la limita de jos sub toate aspectele: economie, administraţie, justiţie, investiţii, dezvoltare locală. Din cauza orgoliului unuia ne-au ocolit investitorii români şi străini. Din cauza orgoliului unuia toţi strâmbă din nas sau ne iau în râs când aud de Vrancea. Din cauza orgoliului unuia supuşenia, turnătoria şi non-valoarea au ajuns criterii de bază pentru promovare în orice domeniu. Un orgoliu nemăsurat, hrănit continuu şi exploatat de alţii dar nociv pentru noi, vrâncenii de rând. Orgolios, subjugat de ideea puterii, un om îşi pierde raţiunea. Dar nu se retrage, ceilalţi de la masă îl simt şi, în timp ce-i toarnă din potirul puterii, îi alimentează focul ce-i pâlpâie sub scaun. Scapă cine poate!
''Hrăneşte-i orgoliul! Aia e cheia succesului la Marian. Îi hrăneşti orgoliul şi...''
Uite cum aflăm, din interiorul cuibului roşu, o parte din cauzele pentru care judeţul nostru este pe ultimele locuri la toate capitolele. Orgoliul ăsta păcătos ne-a dus la vale. Cei care se aflau la butoane l-au ''citit'' pe Oprişan şi i-au exploatat slăbiciunile, în interesul lor, desigur. Una dintre slăbiciunile atotfăcătorului judeţului este orgoliul. Guzganul Hrebe a ştiut pe ce pedală să apese la Oprişan şi i-a învăţat şi pe ceilalţi lideri PSD acelaşi lucru. Când aveau nevoie de ceva de la Oprişan, mai marii PSD îl gâdilau puţin. Iar Oprişan se încânta, dădea frumuşel din coadă şi executa. Cu aerul că e băgat în seamă, că el ia decizii importante, că el a ajuns la vârf şi joacă tare. Că e pe poziţii, pe propriile picioare. În realitate, nişte picioare de lut, bazate pe orgoliu şi alte ingrediente derivate. Îmi amintesc cum ani de zile Oprişan alerga pe holurile Parlamentului pentru a-i găsi pe liderii PSD care împărţeau beneficiile puterii, cum îi căuta prin locuri mai mult sau mai puţin ascunse, cum se străduia să găsească nişte ''cârtiţe'' prin diverse birouri de partid sau instituţionale care să-l informeze despre tot ce mişcă (nu pe gratis, doar Vrancea e un judeţ bogat pentru câţiva aleşi). Nu gratis a ajuns în primele rânduri ale PSD. Iar orgoliul său le-a fost util celorlalţi. Din păcate, acest orgoliu supra-alimentat nu ne-a ajutat deloc. Ne-a dus la limita de jos sub toate aspectele: economie, administraţie, justiţie, investiţii, dezvoltare locală. Din cauza orgoliului unuia ne-au ocolit investitorii români şi străini. Din cauza orgoliului unuia toţi strâmbă din nas sau ne iau în râs când aud de Vrancea. Din cauza orgoliului unuia supuşenia, turnătoria şi non-valoarea au ajuns criterii de bază pentru promovare în orice domeniu. Un orgoliu nemăsurat, hrănit continuu şi exploatat de alţii dar nociv pentru noi, vrâncenii de rând. Orgolios, subjugat de ideea puterii, un om îşi pierde raţiunea. Dar nu se retrage, ceilalţi de la masă îl simt şi, în timp ce-i toarnă din potirul puterii, îi alimentează focul ce-i pâlpâie sub scaun. Scapă cine poate!
''Hrăneşte-i orgoliul! Aia e cheia succesului la Marian. Îi hrăneşti orgoliul şi...''
luni, 13 octombrie 2014
Promisiuni şi realităţi, demagogie şi democraţie
''Niciodată un demagog nu poate fi un adevărat om de stat'' - Nicolae Bălcescu
Ştim că demagogia reprezintă una dintre însuşirile de bază ale politicienilor de pretutindeni, în general, dar mai ales ale politicienilor români, în special. În 25 de ani de democraţie ''originală'' politicienii români şi-au dezvoltat şi perfecţionat această armă retorico-electorală folosită pentru a-i ameţi pe alegători. În acest spirit, scriam în ianuarie 2013, sub titlul ''Cu minciuna pe alegători călcând'', că minciuna şi manipularea au atins în politica băştinaşă noi culmi în ultimul an. Era adevărat. Şi, în ciuda aşteptărilor unei părţi însemnate din electorat, guvernanţii au mers pe aceeaşi cale a minciunii şi manipulării. Cu voioşie, cu insistenţă, fără teamă sau remuşcări. Cu un scop precis, balivernele guvernamentale sunt turnate în urechile românilor precum picătura chinezească.
Aşa că voi face o scurtă trecere în revistă a acestor baliverne demagogice revărsate asupra alegătorilor în ultimii doi ani şi jumătate. La preluarea fotoliului de prim-ministru, Victor Ponta vorbea, patetic, despre ''întărirea instituţiilor publice'', despre ''bunăstare, corectitudine şi bun-simţ'', despre relansarea economică şi susţinerea clasei de mijloc. Cât din aceste declaraţii politice sforăitoare şi-au găsit aplicarea în societatea românească prezentă? Ponta&comp ne anunţă de dimineaţa şi până seara că economia României este în creştere în timp ce toate statisticile europene de specialitate ne prezintă datele recesiunii. ''Respectăm regulile statului de drept'' s-a transformat în presiuni permanente pe instituţiile anti-corupţie. Iar parlamentarii fac scut în jurul colegilor lor atunci când procurorii DNA vor să-şi facă treaba până la capăt. Ne anunţa premierul Ponta, cu pieptul înainte, că se vor reduce taxe şi impozite şi, când colo, ne zbatem în păienjenişul supra-taxărilor. Tot Ponta ne anunţa, la începuturile propriei guvernări, că se va preocupa de susţinerea producătorilor agricoli şi dezvoltarea satului românesc. Şi ce vedem acum? Investiţii blocate (doar câteva dintre comunele cu primari ''agreaţi'' sunt privilegiate la împărţirea banilor publici), fermieri împovăraţi, concurenţă letală din partea produselor din import şi o strategie guvernamentală sublimă în domeniul agriculturii şi dezvoltării rurale ... dar care lipseşte cu desăvârşire. Premierul Ponta ne promitea, mândru ca un curcan înfoiat, că va creşte gradul de absorbţie a fondurilor europene la un nivel ... nemaivăzut. Acum, cabinetul Ponta a redus drastic bugetul destinat cofinanţării proiectelor derulate cu fonduri europene. Ce să mai spunem de milionul de locuri de muncă, de construcţia de creşe şi grădiniţe, de redeschiderea spitalelor, de sutele de kilometri de autostrăzi (aici avem numeroase desene, schiţe, hărţi şi linii îngroşate pe hârtie!), de reducerea cheltuielilor cu birocraţia, de sprijinirea investiţiilor şi altele asemenea? Promisiuni, promisiuni, promisiuni ...
Şi uite-aşa alegătorii au crezut şi au votat, timpul a trecut, promisiunile au continuat, demagogia a înflorit iar oamenii sunt aşteptaţi din nou la urne în scurt timp. Avem în faţă şi alte promisiuni sociale pe care guvernul vrea să le arunce peste noi de la 1 ianuarie 2015. Şi atunci, nu-i aşa că-i musai să-i votăm? Chiar dacă cei mai mulţi dintre români o duc din ce în ce mai greu. Chiar dacă suntem mai trişti, mai pesimişti, mai obosiţi. Oamenii sunt tulburaţi, nu ştiu ce să mai creadă. La televizor, Ponta&comp le prezintă, în continuare, o imagine idilică, o perspectivă optimistă. Realitatea de acasă e cu totul alta, crudă şi mohorâtă. Câţi vor avea puterea să se trezească din amorţire?
''Demagogia e uşoară. Ea trezeşte toate speranţele, aţâţă toate patimile. Tulbură fără să potolească. Democraţia e grea, e ingrată. Datoria ei e să înstrăineze pornirile nesănătoase, să ridice stavila raţiunii în faţa valurilor pasiunii, să spună adevărul când mulţimea aşteaptă măguliri.'' - I.G.Duca, om politic român, februarie 1923.
Ştim că demagogia reprezintă una dintre însuşirile de bază ale politicienilor de pretutindeni, în general, dar mai ales ale politicienilor români, în special. În 25 de ani de democraţie ''originală'' politicienii români şi-au dezvoltat şi perfecţionat această armă retorico-electorală folosită pentru a-i ameţi pe alegători. În acest spirit, scriam în ianuarie 2013, sub titlul ''Cu minciuna pe alegători călcând'', că minciuna şi manipularea au atins în politica băştinaşă noi culmi în ultimul an. Era adevărat. Şi, în ciuda aşteptărilor unei părţi însemnate din electorat, guvernanţii au mers pe aceeaşi cale a minciunii şi manipulării. Cu voioşie, cu insistenţă, fără teamă sau remuşcări. Cu un scop precis, balivernele guvernamentale sunt turnate în urechile românilor precum picătura chinezească.
Aşa că voi face o scurtă trecere în revistă a acestor baliverne demagogice revărsate asupra alegătorilor în ultimii doi ani şi jumătate. La preluarea fotoliului de prim-ministru, Victor Ponta vorbea, patetic, despre ''întărirea instituţiilor publice'', despre ''bunăstare, corectitudine şi bun-simţ'', despre relansarea economică şi susţinerea clasei de mijloc. Cât din aceste declaraţii politice sforăitoare şi-au găsit aplicarea în societatea românească prezentă? Ponta&comp ne anunţă de dimineaţa şi până seara că economia României este în creştere în timp ce toate statisticile europene de specialitate ne prezintă datele recesiunii. ''Respectăm regulile statului de drept'' s-a transformat în presiuni permanente pe instituţiile anti-corupţie. Iar parlamentarii fac scut în jurul colegilor lor atunci când procurorii DNA vor să-şi facă treaba până la capăt. Ne anunţa premierul Ponta, cu pieptul înainte, că se vor reduce taxe şi impozite şi, când colo, ne zbatem în păienjenişul supra-taxărilor. Tot Ponta ne anunţa, la începuturile propriei guvernări, că se va preocupa de susţinerea producătorilor agricoli şi dezvoltarea satului românesc. Şi ce vedem acum? Investiţii blocate (doar câteva dintre comunele cu primari ''agreaţi'' sunt privilegiate la împărţirea banilor publici), fermieri împovăraţi, concurenţă letală din partea produselor din import şi o strategie guvernamentală sublimă în domeniul agriculturii şi dezvoltării rurale ... dar care lipseşte cu desăvârşire. Premierul Ponta ne promitea, mândru ca un curcan înfoiat, că va creşte gradul de absorbţie a fondurilor europene la un nivel ... nemaivăzut. Acum, cabinetul Ponta a redus drastic bugetul destinat cofinanţării proiectelor derulate cu fonduri europene. Ce să mai spunem de milionul de locuri de muncă, de construcţia de creşe şi grădiniţe, de redeschiderea spitalelor, de sutele de kilometri de autostrăzi (aici avem numeroase desene, schiţe, hărţi şi linii îngroşate pe hârtie!), de reducerea cheltuielilor cu birocraţia, de sprijinirea investiţiilor şi altele asemenea? Promisiuni, promisiuni, promisiuni ...
Şi uite-aşa alegătorii au crezut şi au votat, timpul a trecut, promisiunile au continuat, demagogia a înflorit iar oamenii sunt aşteptaţi din nou la urne în scurt timp. Avem în faţă şi alte promisiuni sociale pe care guvernul vrea să le arunce peste noi de la 1 ianuarie 2015. Şi atunci, nu-i aşa că-i musai să-i votăm? Chiar dacă cei mai mulţi dintre români o duc din ce în ce mai greu. Chiar dacă suntem mai trişti, mai pesimişti, mai obosiţi. Oamenii sunt tulburaţi, nu ştiu ce să mai creadă. La televizor, Ponta&comp le prezintă, în continuare, o imagine idilică, o perspectivă optimistă. Realitatea de acasă e cu totul alta, crudă şi mohorâtă. Câţi vor avea puterea să se trezească din amorţire?
''Demagogia e uşoară. Ea trezeşte toate speranţele, aţâţă toate patimile. Tulbură fără să potolească. Democraţia e grea, e ingrată. Datoria ei e să înstrăineze pornirile nesănătoase, să ridice stavila raţiunii în faţa valurilor pasiunii, să spună adevărul când mulţimea aşteaptă măguliri.'' - I.G.Duca, om politic român, februarie 1923.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)