* Nu înţeleg de ce un candidat aflat într-o poziţie atât de privilegiată precum Ponta (prim-ministru în funcţie, aproape toate instituţiile statului la mâna lui, mass media alături, majoritate confortabilă în Parlament, 10 procente avans în primul tur etc) îşi urcă în căruţă personaje-balast înainte de turul al doilea al prezidenţialelor. Vadim-măscăriciul şi Diaconescu-circarul (foarte aproape de puşcărie pentru şantaj) nu reprezintă deloc un plus pentru imaginea (şi chiar pentru numărul de voturi) lui Ponta. Doar cu Tăriceanu la butonieră, pentru păcălirea şi ruperea electoratului PNL, ar fi avut o imagine mai bună.
* Că tot l-a băgat Ponta în seamă pe Vadim: astăzi s-au răspândit peste tot versurile-invective ale unui aşa-zis pamflet scris de Vadim, acum o lună şi jumătate, la adresa familiei Ponta-Sîrbu, catalogată, printre altele, drept ''familie spurcată'' sau ''paţachine triste''. Vadim îl consideră pe Ponta drept ''maimuţoi'', ''monstru'', ''jalnic poponar'', ''rahat cu moţ'', ''plagiator'', ''hoţ'' etc iar pe soţia sa, Daciana, o descrie drept ''boarfă răsuflată'', ''şleampătă spălătoreasă'' ş.a. Într-adevăr, Ponta are mare nevoie de un asemenea susţinător de caracter!
* Cât despre Tăriceanu ... care Tăriceanu? Că Ponta îl lua la mişto, peste tot, acum câţiva ani. Ba, în plenul Parlamentului României, Ponta întreba zeflemitor de Moliceanu căruia îi cam lipsea bărbăţia. I-o fi găsit ouăle lui Moliceanu între timp? Sau i-o fi împrumutat vreo două de la Cornu lu' Bombo?
* Guvernul susţine că a introdus obligativitatea semnării unei declaraţii pe propria răspundere pentru românii care votează la secţiile de votare din străinătate cu scopul de a preîntâmpina eventuale fraude!? Dar pentru sutele de mii de ''turişti'' care votează pe listele suplimentare în judeţe ''pline'' de staţiuni turistice precum Olt, Dolj, Teleorman, Gorj, Călăraşi, Ialomiţa, Vrancea? N-ar fi cazul să semneze şi aceşti ''turişti'' nişte declaraţii asemănătoare şi, apoi, să le fie verificate semnăturile şi datele din actele de identitate? Dreptate până la capăt, nu-i aşa?
* Din disperare, că altă explicaţie nu găsesc, guvernul a aruncat/ aruncă în alegători cu tot felul de pomeni şi promisiuni, gen ''100 de lei'', în toată această campanie electorală. La fel a procedat şi Ceauşescu în decembrie 1989 şi aţi văzut ce a păţit!
* Cred că tot din disperare, Ponta tocmai l-a trimis pe vrânceanul Băeşu să verifice nişte retrocedări prin Sibiu. Iar Georgică a sărit imediat la executare, să-şi dovedească loialitatea faţă de Ponta şi să mai puncteze în faţa lui Oprişan. Poate se apucă Băeşu să investigheze şi modul în care familia lui Oprişan a intrat în posesia unor terenuri arabile, intravilane şi forestiere prin Vrancea - Boloteşti, Vidra, Vînători etc. Doar are experienţă în asemenea operaţiuni de pe vremea când ''convingea'' diverşi bătrâni să-şi cedeze proprietăţile la începutul anilor 2000. Ce vremuri!
* Deputaţii proaspăt săriţi în barca mare a puterii - ginerele socrului său, zis şi Laur Roşca, şi Secară leu- paraleu în faţa oglinzii - păreau puţin cam stingheri în adunările electorale roşii. Dar, când se gândeau la afaceri şi la ce promisiuni au încasat, atunci se mai înveseleau. Cu toate acestea, s-a văzut că Secară nu prea îşi găseşte locul în marea roşie. Se mai chinuie el pe internet, mai zice ceva de rău de Băsescu, Blaga, Udrea, Iohannis etc, mai încurcă borcanele şi-i mai apreciază ... tot nu-i iese. El însuşi e cam bulversat şi nu ştie exact ce vrea. E adevărat că nici Marian nici ceilalţi activişti roşii nu-l bagă mai deloc în seamă. Eu zic să bată cu pumnul în masă ca să la bage minţile-n cap lu' alde Marian-Alin, Nica-Bratosin, Roman, Tîlvăr, Murgu ş.a.m.d.!
* Câteva cuvinte despre filajul la cuplul Udrea-Bica de la Paris. Cunoscătorii susţin că procurorul şef al DIICOT era supravegheat de profesionişti iar pe Udrea o fila ... Secară! De fapt, n-o fila ci se afla undeva, în urmă, şi căra genţile cu ţoale şi parfumuri. Că se ştie faptul că Secară n-o scăpa din ochi pe Udrea până prin vară şi-i făcea marcaj strâns peste tot. O fi fost trimis Secară în altă misiune începând cu luna august?
miercuri, 5 noiembrie 2014
luni, 3 noiembrie 2014
Post-electorale, pe scurt
* Votanţii din oraşele mari înclină spre opoziţie, în dauna lui Ponta. La fel se întâmplă în majoritatea judeţelor din Transilvania faţă de judeţele din Moldova, Muntenia sau Oltenia. În schimb, Ponta obţine multe voturi în oraşele mici, în mediul rural şi în comunităţile sărace, în general.
* Primarii şi consilierii traseişti au avut (şi vor avea) un impact însemnat în procentele celor doi candidaţi principali, Ponta şi Iohannis. Cel puţin 3 procente în minus în dreptul lui Iohannis şi 3 procente în plus în dreptul lui Ponta au făcut cei 500 de primari şi cele vreo câteva mii de consilieri săriţi de la ACL în barca puterii pe baza ordonanţei traseiştilor. Încă vreo 2-3 procente au fost balansate spre Ponta în urma propagandei mediatice zilnice, a manipulărilor, promisiunilor fără număr şi pomenilor de tot felul.
* Au ieşit la iveală disensiuni importante între liderii PNL şi PDL în aproape toate judeţele. S-a remarcat şi un joc dublu din partea unor grupuri de lideri PNL, mai ales în judeţele în care preşedinţii de consilii judeţene sunt (încă?) membri PNL (şi care obţinuseră rezultate bune la alegerile europarlamentare de acum 5 luni).
* Divizarea politicienilor (şi a candidaţilor) anti-Ponta: Iohannis, Udrea, Macovei. Nu-i punem la socoteală pe iepurii PSD Tăriceanu şi Meleşcanu sau pe ''excentricii'' Diaconescu sau Vadim. Dacă nu se schimbă radical aceste atitudini, atunci Iohannis nu poate spera la victorie.
* În Bucureşti a fost un rezultat strâns în disputa Ponta-Iohannis. Aici chiar va conta foarte mult votul în turul al doilea dat de susţinătorii lui Macovei şi Udrea.
* În Republica Moldova Ponta a ieşit primul dar la mică distanţă de Iohannis. Macovei şi Udrea au luat şi ele procente bune care se vor regăsi la Iohannis în turul al doilea. Voturile pentru Ponta sunt, în majoritate, rezultatul prieteniei afişate de şeful PSD cu premierul Moldovei, Iurie Leancă (şi a sprijinului dat de acesta din urmă). Se ştie că, în ultimii ani, moldovenii cu cetăţenie română au cam votat anti-PSD.
* S-a demonstrat clar mica ciupeală a organizatorilor scrutinului pentru a împiedica un vot masiv anti-Ponta: în Bucureşti (unde locuiesc mulţi studenţi şi alţii care nu şi-au schimbat actele de identitate) şi în ţările cu mulţi români. Dacă guvernul Ponta nu-i mai ''şicanează'' şi-n turul al doilea, atunci tinerii şi românii care muncesc în străinătate pot avea, din nou, un rol covârşitor în stabilirea ierarhiei finale.
* ''Organele'' apolitice au tras tare pentru ca nu cumva puterea să fie deranjată de opoziţie. Un exemplu chiar lângă noi - presiunile pe comuna Urecheşti. Totodată, PSD şi-a asigurat, lejer, majoritatea în secţiile de votare, cu preşedinţi şi locţiitori ''apolitici'' (dedicaţi cauzei roşii) şi cu membri PSD ca reprezentanţi ai altor partide, gen PRM, UDMR, PER, PRO-DEMO.
* Ce ''surpriză'' în cazul rezultatelor din secţiile de votare unde au avut dreptul să voteze puşcăriaşii!!! Ponta a câştigat categoric în secţiile unde au votat deţinuţii!
* Turul al doilea de scrutin va fi câştigat de Ponta dacă românii vin la vot până în procentul de 55%. Dacă participarea la vot bate spre 60% sau peste, atunci Iohannis are prima şansă.
* Primarii şi consilierii traseişti au avut (şi vor avea) un impact însemnat în procentele celor doi candidaţi principali, Ponta şi Iohannis. Cel puţin 3 procente în minus în dreptul lui Iohannis şi 3 procente în plus în dreptul lui Ponta au făcut cei 500 de primari şi cele vreo câteva mii de consilieri săriţi de la ACL în barca puterii pe baza ordonanţei traseiştilor. Încă vreo 2-3 procente au fost balansate spre Ponta în urma propagandei mediatice zilnice, a manipulărilor, promisiunilor fără număr şi pomenilor de tot felul.
* Au ieşit la iveală disensiuni importante între liderii PNL şi PDL în aproape toate judeţele. S-a remarcat şi un joc dublu din partea unor grupuri de lideri PNL, mai ales în judeţele în care preşedinţii de consilii judeţene sunt (încă?) membri PNL (şi care obţinuseră rezultate bune la alegerile europarlamentare de acum 5 luni).
* Divizarea politicienilor (şi a candidaţilor) anti-Ponta: Iohannis, Udrea, Macovei. Nu-i punem la socoteală pe iepurii PSD Tăriceanu şi Meleşcanu sau pe ''excentricii'' Diaconescu sau Vadim. Dacă nu se schimbă radical aceste atitudini, atunci Iohannis nu poate spera la victorie.
* În Bucureşti a fost un rezultat strâns în disputa Ponta-Iohannis. Aici chiar va conta foarte mult votul în turul al doilea dat de susţinătorii lui Macovei şi Udrea.
* În Republica Moldova Ponta a ieşit primul dar la mică distanţă de Iohannis. Macovei şi Udrea au luat şi ele procente bune care se vor regăsi la Iohannis în turul al doilea. Voturile pentru Ponta sunt, în majoritate, rezultatul prieteniei afişate de şeful PSD cu premierul Moldovei, Iurie Leancă (şi a sprijinului dat de acesta din urmă). Se ştie că, în ultimii ani, moldovenii cu cetăţenie română au cam votat anti-PSD.
* S-a demonstrat clar mica ciupeală a organizatorilor scrutinului pentru a împiedica un vot masiv anti-Ponta: în Bucureşti (unde locuiesc mulţi studenţi şi alţii care nu şi-au schimbat actele de identitate) şi în ţările cu mulţi români. Dacă guvernul Ponta nu-i mai ''şicanează'' şi-n turul al doilea, atunci tinerii şi românii care muncesc în străinătate pot avea, din nou, un rol covârşitor în stabilirea ierarhiei finale.
* ''Organele'' apolitice au tras tare pentru ca nu cumva puterea să fie deranjată de opoziţie. Un exemplu chiar lângă noi - presiunile pe comuna Urecheşti. Totodată, PSD şi-a asigurat, lejer, majoritatea în secţiile de votare, cu preşedinţi şi locţiitori ''apolitici'' (dedicaţi cauzei roşii) şi cu membri PSD ca reprezentanţi ai altor partide, gen PRM, UDMR, PER, PRO-DEMO.
* Ce ''surpriză'' în cazul rezultatelor din secţiile de votare unde au avut dreptul să voteze puşcăriaşii!!! Ponta a câştigat categoric în secţiile unde au votat deţinuţii!
* Turul al doilea de scrutin va fi câştigat de Ponta dacă românii vin la vot până în procentul de 55%. Dacă participarea la vot bate spre 60% sau peste, atunci Iohannis are prima şansă.
marți, 21 octombrie 2014
Hrăneşte-i orgoliul!
''Orgoliul este beţia puterii care te face să-ţi pierzi capul.'' - Victor Hugo
Uite cum aflăm, din interiorul cuibului roşu, o parte din cauzele pentru care judeţul nostru este pe ultimele locuri la toate capitolele. Orgoliul ăsta păcătos ne-a dus la vale. Cei care se aflau la butoane l-au ''citit'' pe Oprişan şi i-au exploatat slăbiciunile, în interesul lor, desigur. Una dintre slăbiciunile atotfăcătorului judeţului este orgoliul. Guzganul Hrebe a ştiut pe ce pedală să apese la Oprişan şi i-a învăţat şi pe ceilalţi lideri PSD acelaşi lucru. Când aveau nevoie de ceva de la Oprişan, mai marii PSD îl gâdilau puţin. Iar Oprişan se încânta, dădea frumuşel din coadă şi executa. Cu aerul că e băgat în seamă, că el ia decizii importante, că el a ajuns la vârf şi joacă tare. Că e pe poziţii, pe propriile picioare. În realitate, nişte picioare de lut, bazate pe orgoliu şi alte ingrediente derivate. Îmi amintesc cum ani de zile Oprişan alerga pe holurile Parlamentului pentru a-i găsi pe liderii PSD care împărţeau beneficiile puterii, cum îi căuta prin locuri mai mult sau mai puţin ascunse, cum se străduia să găsească nişte ''cârtiţe'' prin diverse birouri de partid sau instituţionale care să-l informeze despre tot ce mişcă (nu pe gratis, doar Vrancea e un judeţ bogat pentru câţiva aleşi). Nu gratis a ajuns în primele rânduri ale PSD. Iar orgoliul său le-a fost util celorlalţi. Din păcate, acest orgoliu supra-alimentat nu ne-a ajutat deloc. Ne-a dus la limita de jos sub toate aspectele: economie, administraţie, justiţie, investiţii, dezvoltare locală. Din cauza orgoliului unuia ne-au ocolit investitorii români şi străini. Din cauza orgoliului unuia toţi strâmbă din nas sau ne iau în râs când aud de Vrancea. Din cauza orgoliului unuia supuşenia, turnătoria şi non-valoarea au ajuns criterii de bază pentru promovare în orice domeniu. Un orgoliu nemăsurat, hrănit continuu şi exploatat de alţii dar nociv pentru noi, vrâncenii de rând. Orgolios, subjugat de ideea puterii, un om îşi pierde raţiunea. Dar nu se retrage, ceilalţi de la masă îl simt şi, în timp ce-i toarnă din potirul puterii, îi alimentează focul ce-i pâlpâie sub scaun. Scapă cine poate!
''Hrăneşte-i orgoliul! Aia e cheia succesului la Marian. Îi hrăneşti orgoliul şi...''
Uite cum aflăm, din interiorul cuibului roşu, o parte din cauzele pentru care judeţul nostru este pe ultimele locuri la toate capitolele. Orgoliul ăsta păcătos ne-a dus la vale. Cei care se aflau la butoane l-au ''citit'' pe Oprişan şi i-au exploatat slăbiciunile, în interesul lor, desigur. Una dintre slăbiciunile atotfăcătorului judeţului este orgoliul. Guzganul Hrebe a ştiut pe ce pedală să apese la Oprişan şi i-a învăţat şi pe ceilalţi lideri PSD acelaşi lucru. Când aveau nevoie de ceva de la Oprişan, mai marii PSD îl gâdilau puţin. Iar Oprişan se încânta, dădea frumuşel din coadă şi executa. Cu aerul că e băgat în seamă, că el ia decizii importante, că el a ajuns la vârf şi joacă tare. Că e pe poziţii, pe propriile picioare. În realitate, nişte picioare de lut, bazate pe orgoliu şi alte ingrediente derivate. Îmi amintesc cum ani de zile Oprişan alerga pe holurile Parlamentului pentru a-i găsi pe liderii PSD care împărţeau beneficiile puterii, cum îi căuta prin locuri mai mult sau mai puţin ascunse, cum se străduia să găsească nişte ''cârtiţe'' prin diverse birouri de partid sau instituţionale care să-l informeze despre tot ce mişcă (nu pe gratis, doar Vrancea e un judeţ bogat pentru câţiva aleşi). Nu gratis a ajuns în primele rânduri ale PSD. Iar orgoliul său le-a fost util celorlalţi. Din păcate, acest orgoliu supra-alimentat nu ne-a ajutat deloc. Ne-a dus la limita de jos sub toate aspectele: economie, administraţie, justiţie, investiţii, dezvoltare locală. Din cauza orgoliului unuia ne-au ocolit investitorii români şi străini. Din cauza orgoliului unuia toţi strâmbă din nas sau ne iau în râs când aud de Vrancea. Din cauza orgoliului unuia supuşenia, turnătoria şi non-valoarea au ajuns criterii de bază pentru promovare în orice domeniu. Un orgoliu nemăsurat, hrănit continuu şi exploatat de alţii dar nociv pentru noi, vrâncenii de rând. Orgolios, subjugat de ideea puterii, un om îşi pierde raţiunea. Dar nu se retrage, ceilalţi de la masă îl simt şi, în timp ce-i toarnă din potirul puterii, îi alimentează focul ce-i pâlpâie sub scaun. Scapă cine poate!
''Hrăneşte-i orgoliul! Aia e cheia succesului la Marian. Îi hrăneşti orgoliul şi...''
luni, 13 octombrie 2014
Promisiuni şi realităţi, demagogie şi democraţie
''Niciodată un demagog nu poate fi un adevărat om de stat'' - Nicolae Bălcescu
Ştim că demagogia reprezintă una dintre însuşirile de bază ale politicienilor de pretutindeni, în general, dar mai ales ale politicienilor români, în special. În 25 de ani de democraţie ''originală'' politicienii români şi-au dezvoltat şi perfecţionat această armă retorico-electorală folosită pentru a-i ameţi pe alegători. În acest spirit, scriam în ianuarie 2013, sub titlul ''Cu minciuna pe alegători călcând'', că minciuna şi manipularea au atins în politica băştinaşă noi culmi în ultimul an. Era adevărat. Şi, în ciuda aşteptărilor unei părţi însemnate din electorat, guvernanţii au mers pe aceeaşi cale a minciunii şi manipulării. Cu voioşie, cu insistenţă, fără teamă sau remuşcări. Cu un scop precis, balivernele guvernamentale sunt turnate în urechile românilor precum picătura chinezească.
Aşa că voi face o scurtă trecere în revistă a acestor baliverne demagogice revărsate asupra alegătorilor în ultimii doi ani şi jumătate. La preluarea fotoliului de prim-ministru, Victor Ponta vorbea, patetic, despre ''întărirea instituţiilor publice'', despre ''bunăstare, corectitudine şi bun-simţ'', despre relansarea economică şi susţinerea clasei de mijloc. Cât din aceste declaraţii politice sforăitoare şi-au găsit aplicarea în societatea românească prezentă? Ponta&comp ne anunţă de dimineaţa şi până seara că economia României este în creştere în timp ce toate statisticile europene de specialitate ne prezintă datele recesiunii. ''Respectăm regulile statului de drept'' s-a transformat în presiuni permanente pe instituţiile anti-corupţie. Iar parlamentarii fac scut în jurul colegilor lor atunci când procurorii DNA vor să-şi facă treaba până la capăt. Ne anunţa premierul Ponta, cu pieptul înainte, că se vor reduce taxe şi impozite şi, când colo, ne zbatem în păienjenişul supra-taxărilor. Tot Ponta ne anunţa, la începuturile propriei guvernări, că se va preocupa de susţinerea producătorilor agricoli şi dezvoltarea satului românesc. Şi ce vedem acum? Investiţii blocate (doar câteva dintre comunele cu primari ''agreaţi'' sunt privilegiate la împărţirea banilor publici), fermieri împovăraţi, concurenţă letală din partea produselor din import şi o strategie guvernamentală sublimă în domeniul agriculturii şi dezvoltării rurale ... dar care lipseşte cu desăvârşire. Premierul Ponta ne promitea, mândru ca un curcan înfoiat, că va creşte gradul de absorbţie a fondurilor europene la un nivel ... nemaivăzut. Acum, cabinetul Ponta a redus drastic bugetul destinat cofinanţării proiectelor derulate cu fonduri europene. Ce să mai spunem de milionul de locuri de muncă, de construcţia de creşe şi grădiniţe, de redeschiderea spitalelor, de sutele de kilometri de autostrăzi (aici avem numeroase desene, schiţe, hărţi şi linii îngroşate pe hârtie!), de reducerea cheltuielilor cu birocraţia, de sprijinirea investiţiilor şi altele asemenea? Promisiuni, promisiuni, promisiuni ...
Şi uite-aşa alegătorii au crezut şi au votat, timpul a trecut, promisiunile au continuat, demagogia a înflorit iar oamenii sunt aşteptaţi din nou la urne în scurt timp. Avem în faţă şi alte promisiuni sociale pe care guvernul vrea să le arunce peste noi de la 1 ianuarie 2015. Şi atunci, nu-i aşa că-i musai să-i votăm? Chiar dacă cei mai mulţi dintre români o duc din ce în ce mai greu. Chiar dacă suntem mai trişti, mai pesimişti, mai obosiţi. Oamenii sunt tulburaţi, nu ştiu ce să mai creadă. La televizor, Ponta&comp le prezintă, în continuare, o imagine idilică, o perspectivă optimistă. Realitatea de acasă e cu totul alta, crudă şi mohorâtă. Câţi vor avea puterea să se trezească din amorţire?
''Demagogia e uşoară. Ea trezeşte toate speranţele, aţâţă toate patimile. Tulbură fără să potolească. Democraţia e grea, e ingrată. Datoria ei e să înstrăineze pornirile nesănătoase, să ridice stavila raţiunii în faţa valurilor pasiunii, să spună adevărul când mulţimea aşteaptă măguliri.'' - I.G.Duca, om politic român, februarie 1923.
Ştim că demagogia reprezintă una dintre însuşirile de bază ale politicienilor de pretutindeni, în general, dar mai ales ale politicienilor români, în special. În 25 de ani de democraţie ''originală'' politicienii români şi-au dezvoltat şi perfecţionat această armă retorico-electorală folosită pentru a-i ameţi pe alegători. În acest spirit, scriam în ianuarie 2013, sub titlul ''Cu minciuna pe alegători călcând'', că minciuna şi manipularea au atins în politica băştinaşă noi culmi în ultimul an. Era adevărat. Şi, în ciuda aşteptărilor unei părţi însemnate din electorat, guvernanţii au mers pe aceeaşi cale a minciunii şi manipulării. Cu voioşie, cu insistenţă, fără teamă sau remuşcări. Cu un scop precis, balivernele guvernamentale sunt turnate în urechile românilor precum picătura chinezească.
Aşa că voi face o scurtă trecere în revistă a acestor baliverne demagogice revărsate asupra alegătorilor în ultimii doi ani şi jumătate. La preluarea fotoliului de prim-ministru, Victor Ponta vorbea, patetic, despre ''întărirea instituţiilor publice'', despre ''bunăstare, corectitudine şi bun-simţ'', despre relansarea economică şi susţinerea clasei de mijloc. Cât din aceste declaraţii politice sforăitoare şi-au găsit aplicarea în societatea românească prezentă? Ponta&comp ne anunţă de dimineaţa şi până seara că economia României este în creştere în timp ce toate statisticile europene de specialitate ne prezintă datele recesiunii. ''Respectăm regulile statului de drept'' s-a transformat în presiuni permanente pe instituţiile anti-corupţie. Iar parlamentarii fac scut în jurul colegilor lor atunci când procurorii DNA vor să-şi facă treaba până la capăt. Ne anunţa premierul Ponta, cu pieptul înainte, că se vor reduce taxe şi impozite şi, când colo, ne zbatem în păienjenişul supra-taxărilor. Tot Ponta ne anunţa, la începuturile propriei guvernări, că se va preocupa de susţinerea producătorilor agricoli şi dezvoltarea satului românesc. Şi ce vedem acum? Investiţii blocate (doar câteva dintre comunele cu primari ''agreaţi'' sunt privilegiate la împărţirea banilor publici), fermieri împovăraţi, concurenţă letală din partea produselor din import şi o strategie guvernamentală sublimă în domeniul agriculturii şi dezvoltării rurale ... dar care lipseşte cu desăvârşire. Premierul Ponta ne promitea, mândru ca un curcan înfoiat, că va creşte gradul de absorbţie a fondurilor europene la un nivel ... nemaivăzut. Acum, cabinetul Ponta a redus drastic bugetul destinat cofinanţării proiectelor derulate cu fonduri europene. Ce să mai spunem de milionul de locuri de muncă, de construcţia de creşe şi grădiniţe, de redeschiderea spitalelor, de sutele de kilometri de autostrăzi (aici avem numeroase desene, schiţe, hărţi şi linii îngroşate pe hârtie!), de reducerea cheltuielilor cu birocraţia, de sprijinirea investiţiilor şi altele asemenea? Promisiuni, promisiuni, promisiuni ...
Şi uite-aşa alegătorii au crezut şi au votat, timpul a trecut, promisiunile au continuat, demagogia a înflorit iar oamenii sunt aşteptaţi din nou la urne în scurt timp. Avem în faţă şi alte promisiuni sociale pe care guvernul vrea să le arunce peste noi de la 1 ianuarie 2015. Şi atunci, nu-i aşa că-i musai să-i votăm? Chiar dacă cei mai mulţi dintre români o duc din ce în ce mai greu. Chiar dacă suntem mai trişti, mai pesimişti, mai obosiţi. Oamenii sunt tulburaţi, nu ştiu ce să mai creadă. La televizor, Ponta&comp le prezintă, în continuare, o imagine idilică, o perspectivă optimistă. Realitatea de acasă e cu totul alta, crudă şi mohorâtă. Câţi vor avea puterea să se trezească din amorţire?
''Demagogia e uşoară. Ea trezeşte toate speranţele, aţâţă toate patimile. Tulbură fără să potolească. Democraţia e grea, e ingrată. Datoria ei e să înstrăineze pornirile nesănătoase, să ridice stavila raţiunii în faţa valurilor pasiunii, să spună adevărul când mulţimea aşteaptă măguliri.'' - I.G.Duca, om politic român, februarie 1923.
joi, 9 octombrie 2014
Campanie roşie
* Mârlăniile de campanie referitoare la Klaus Iohannis cum că nu are copii şi că nu e ortodox, aruncate subtil în lupta politică acum vreo lună, continuă cu aplomb odată cu apropierea datei alegerilor. Adică, pentru partidul roşu, Iohannis nu ar fi bun de preşedinte pentru că nu e ortodox. În schimb, comunistul liber cugetător Iliescu a fost foarte bun şi este un exemplu de urmat şi acum. Iohannis nu are copii şi, în logica pesedistă, nu trebuie să ajungă preşedinte. Nici Iliescu nu are copii dar asta nu-i împiedică pe pesedişti să-l laude în continuare pe tătuca Ilici şi să i se închine ca la o icoană. Păi, să coborâm şi noi ştacheta afirmaţiilor publice aproape la nivelul propagandei PSD. Prin urmare ... moralitatea roşie se opreşte, parşiv, la uşa dormitorului lui Victor Ponta. Adică Ponta este cel mai bun, etic vorbind , după ce s-a ... plimbat cu Daciana pe la Beijing, Atena etc, deşi era tânăr căsătorit şi avea un copil mic de crescut. Pentru cei care spun că nu ştiu, fata popii Sîrbu, un barosan PSD din toate punctele de vedere, fusese ''preluată'' de la Turcescu şi de la un sportiv pe care îl prezentase, deja, în lumea mondenă drept viitorul său soţ. Ale tinereţii valuri ... Dar Ponta era în ascensiune politică, garantat de Năstase, şi tata Sîrbu (deşi avea reticenţe în privinţa lui Victoraş) a acceptat relaţia fiicei sale cu, pe atunci, ne-divorţatul şef de la TSD. Deci Ponta e bun, onest, moral, familist, de încredere pentru poporul votant.
* Din păcate, la acest nivel mârşav de atac politic a ajuns şi una care a ajuns în Parlamentul României şi căreia îi place să se creadă o ''doamnă''. Mergând pe aceeaşi linie roşie josnică, ''doamna'' senator se mai dă şi exemplu de moralitate, familism, românism, ortodoxism şi alte asemenea calităţi care ne fac ''mândri că suntem români''. Cei care cunosc, îndeaproape, spaţiul mediatic şi politic dâmboviţean de cel puţin 10 ani au rămas ca la dentist când au auzit declaraţiile etice ale ''doamnei'' respective. Pentru că se ştiu jocurile şi interesele ei, plăcerile, calităţile, ţelurile şi moralitatea ''doamnei''. Pentru că se ştie că ea a ştiut cum să treacă prin ... viaţă pentru a-şi atinge scopurile. O ''profesionistă'', ce mai! De-asta au rămas fără replică mulţi dintre cei care o cunosc!
* Păşind prin troaca propagandei PSD cu ''familia completă'' şi altele asemenea, ne putem gândi că Adrian Năstase nu prea ar trebui votat de pesedişti pentru că nu a avut copii în prima căsătorie. La fel, nici Miron Mitrea nu prea prezintă încredere în ochii etici vigilenţi ai propagandiştilor roşii, din moment ce nu are copii cu actuala soţie (a treia, a patra?). Concluzia: cuplul Miron&Manuela nu are ce căuta în Parlament până nu fac copii! Dar Corina Creţu, fără familie şi fără copii, poate reprezenta un model pentru români, în logica pesedistă? Dar liberalul roşu Tăriceanu, care nu a avut copii cu toate cele 5 soţii, nu cumva n-a fost nici el ''împlinit total''?
* Pentru că o mânca în ... undeva, Daciana Sîrbu-Ponta s-a băgat şi ea în troaca declaraţiilor privind ''familiile împlinite''. Adică, acum e de admirat o familie care are copii dar în urmă cu vreo 8 ani o asemenea familie trebuia dărâmată. Aşa cum a procedat ea cu familia lui Ponta.
* În acelaşi spirit, Iohannis e făcut ''gângav'', ''încet/ slab la minte'' etc. Iar Monicăi Macovei i se fac denunţuri calomnioase chiar din partea celui pe care l-a apărat acum 12 ani. Este vorba de moralistul şi atotcunoscătorul Ciuvică, căruia Macovei i-a luat apărarea în anul 2002, atunci când regimul ''democratic'' Iliescu-Năstase îl hărţuia şi voia să-l bage la zdup pentru opiniile sale!
* Ce să mai vorbim de minciunile cu creşterea economică în loc de recesiunea pe care o vede toată lumea, de manipulările cu pensii, salarii, sportivi, artişti, olimpici, cu ''nazistul'' Cărtărescu, acum lăudat pentru că, nu se ştie, dacă ia Premiul Nobel, nu trebuie să ne arogăm nişte merite pentru nişte voturi?
* Ultima n-are legătură cu campania electorală: în sfârşit, ''Naşul'' Sorin Roşca Stănescu va sta la închisoare, mai puţin de un an în realitate. Cât rău a făcut omu' ăsta breslei jurnaliştilor şi societăţii civile în general ... Sigur ne va da lecţii în continuare, atât din puşcărie cât şi după ce va ieşi de acolo.
* Din păcate, la acest nivel mârşav de atac politic a ajuns şi una care a ajuns în Parlamentul României şi căreia îi place să se creadă o ''doamnă''. Mergând pe aceeaşi linie roşie josnică, ''doamna'' senator se mai dă şi exemplu de moralitate, familism, românism, ortodoxism şi alte asemenea calităţi care ne fac ''mândri că suntem români''. Cei care cunosc, îndeaproape, spaţiul mediatic şi politic dâmboviţean de cel puţin 10 ani au rămas ca la dentist când au auzit declaraţiile etice ale ''doamnei'' respective. Pentru că se ştiu jocurile şi interesele ei, plăcerile, calităţile, ţelurile şi moralitatea ''doamnei''. Pentru că se ştie că ea a ştiut cum să treacă prin ... viaţă pentru a-şi atinge scopurile. O ''profesionistă'', ce mai! De-asta au rămas fără replică mulţi dintre cei care o cunosc!
* Păşind prin troaca propagandei PSD cu ''familia completă'' şi altele asemenea, ne putem gândi că Adrian Năstase nu prea ar trebui votat de pesedişti pentru că nu a avut copii în prima căsătorie. La fel, nici Miron Mitrea nu prea prezintă încredere în ochii etici vigilenţi ai propagandiştilor roşii, din moment ce nu are copii cu actuala soţie (a treia, a patra?). Concluzia: cuplul Miron&Manuela nu are ce căuta în Parlament până nu fac copii! Dar Corina Creţu, fără familie şi fără copii, poate reprezenta un model pentru români, în logica pesedistă? Dar liberalul roşu Tăriceanu, care nu a avut copii cu toate cele 5 soţii, nu cumva n-a fost nici el ''împlinit total''?
* Pentru că o mânca în ... undeva, Daciana Sîrbu-Ponta s-a băgat şi ea în troaca declaraţiilor privind ''familiile împlinite''. Adică, acum e de admirat o familie care are copii dar în urmă cu vreo 8 ani o asemenea familie trebuia dărâmată. Aşa cum a procedat ea cu familia lui Ponta.
* În acelaşi spirit, Iohannis e făcut ''gângav'', ''încet/ slab la minte'' etc. Iar Monicăi Macovei i se fac denunţuri calomnioase chiar din partea celui pe care l-a apărat acum 12 ani. Este vorba de moralistul şi atotcunoscătorul Ciuvică, căruia Macovei i-a luat apărarea în anul 2002, atunci când regimul ''democratic'' Iliescu-Năstase îl hărţuia şi voia să-l bage la zdup pentru opiniile sale!
* Ce să mai vorbim de minciunile cu creşterea economică în loc de recesiunea pe care o vede toată lumea, de manipulările cu pensii, salarii, sportivi, artişti, olimpici, cu ''nazistul'' Cărtărescu, acum lăudat pentru că, nu se ştie, dacă ia Premiul Nobel, nu trebuie să ne arogăm nişte merite pentru nişte voturi?
* Ultima n-are legătură cu campania electorală: în sfârşit, ''Naşul'' Sorin Roşca Stănescu va sta la închisoare, mai puţin de un an în realitate. Cât rău a făcut omu' ăsta breslei jurnaliştilor şi societăţii civile în general ... Sigur ne va da lecţii în continuare, atât din puşcărie cât şi după ce va ieşi de acolo.
luni, 6 octombrie 2014
Experienţele trecutului şi voturile prezentului
Campania electorală pentru alegerile prezidenţiale a început lejer, cu echipe de campanie ce abia se încălzesc. Ultimele 10 zile şi perioada dintre cele două tururi de scrutin vor fi la intensitate maximă. Se vorbeşte, ca şi în alte dăţi, de alegeri foarte importante, cruciale, decisive ş.a.m.d. Se fac statistici, comparaţii, analize, calcule, tabele şi strategii. Alegătorii sunt pe limbile tuturor candidaţilor şi, ca de obicei, doar acolo vor rămâne şi după aceste alegeri. Sunt 14 candidaţi înscrişi. Cei mai mulţi dintre ei nu contează. Iar câţiva au fost băgaţi în cursă doar pentru manevre, combinaţii şi jocuri politice specifice.
Vedem că mulţi vorbesc, de pe margine sau din interiorul deciziilor politice, de o divizare a scenei politice de centru-dreapta. Că sunt cam multe formaţiuni şi cam mulţi candidaţi pe această parte. Şi se concep scenarii negative, apocaliptice uneori, pe acest subiect. Sigur că aceste scenarii nu sunt chiar fantasmagorice. Ele au o bază importantă de la care pornesc. Sunt cel puţin 3 candidaţi importanţi care se revendică a fi de centru-dreapta şi luptători împotriva lui Ponta şi a guvernării PSD. Iohannis, Udrea şi Macovei se dau de aceeaşi parte a baricadei însă se atacă în fiecare zi (la fel şi susţinătorii lor). Mai sunt doi candidaţi proveniţi din PNL - Tăriceanu şi Meleşcanu - care, însă, reprezintă categoria aşa-numită de candidaţi-iepure. Atât Tăriceanu cât şi Meleşcanu au fost sprijiniţi să intre în cursa electorală din această toamnă, direct sau indirect, de către PSD şi acoliţii lor din sfera politică sau din ceea ce se numeşte, demagogic, societatea civilă. Cei doi sunt prezentaţi de propaganda roşie drept liberalii buni, competenţi, serioşi, responsabili cu care trebuie divizată şi mai mult dreapta politică şi bulversat electoratul. Şi, conform sondajelor, această strategie are ceva succes, cel puţin pentru primul tur al alegerilor. Atunci, de ce nu s-au putut atenua orgoliile, frustrările, interesele, pasiunile politicienilor ce se definesc de centru-dreapta? De ce nu s-a putut găsi o cale de înţelegere astfel încât să fie un singur candidat anti-PSD, cu susţinere importantă încă din primul tur? Gândindu-ne la bălăcărelile PNL-PDL-PMP-Blaga-Băsescu-Udrea-Antonescu-Iohannis-Ungureanu-Pavelescu ş.a., se va reuşi o unire a forţelor între cele două tururi de scrutin? Sau vom repeta scenariul din anul 2000?
Totuşi, această temere cu rezultatele din anul electoral 2000 nu cred că are susţinerea necesară. Anul electoral 2000 a stat sub semnul căderii dramatice a principalului partid de guvernământ de atunci - PNŢCD - şi al jocului făcut de fostul preşedinte Emil Constantinescu, un politician prea slab pentru funcţia în care ajunsese. La acestea s-au adăugat certurile permanente dintre liderii PNL-PD-CDR2000-ApR, adică partidele care se revendicau anti-PDSR, anti-Iliescu. Aşa că, pe acest fond, alegerile locale, parlamentare şi prezidenţiale din anul 2000 au fost câştigate fără probleme de partidul lui Iliescu. Plus că acel an a însemnat şi vârful carierei pentru Vadim Tudor şi PRM. Care au ieşit pe locul secund la parlamentare şi prezidenţiale, cu mult peste aşa-zisele forţe democratice. Chiar dacă Stolojan şi Isărescu au luat cu aproape 5% peste scorurile propriilor partide (PNL şi, respectiv, CDR2000), cei doi au fost departe de a putea emite pretenţii în cursa prezidenţială. Unde mai pui că Meleşcanu, candidat şi atunci, a luat 1,91%, cu două procente sub propriul partid - ApR. Este greu de crezut că un candidat comun PNL-PD-PNŢCD-ApR ar fi reuşit să depăşească tăvălugul PDSR-Iliescu-PRM-Vadim din anul 2000. De aceea, partidul roşu nici nu a avut nevoie de candidaţi-iepure gen Tăriceanu şi Meleşcanu la momentul respectiv. Iliescu îl avea pe Vadim Tudor.
În acest moment, vorbim de o alianţă între două partide importante de centru-dreapta (PNL şi PDL), cu structuri destul de stabile, cu un candidat bun - Iohannis - şi cu o intenţie de vot de circa 30%. Ceilalţi doi candidaţi de centru-dreapta - Udrea şi Macovei - nu dau semne, deocamdată, că ar face înţelegeri politice cu PSD-Ponta. Mai mult, PSD nu are un aliat puternic anti-opoziţie, gen PRM-ul anului 2000. De aceea, actuala putere are nevoie de candidaţi-iepure care să producă breşe în adversari, să manipuleze şi să dea peste cap alegătorii. Iar Ponta îl mai are şi pe (prea)populistul Dan Diaconescu. Tot pentru acelaşi scop. Indiferent de jocuri, minciuni, demagogii, faulturi, interese, cred că Ponta nu poate avea în turul al doilea un candidat comod, precum l-a avut Iliescu pe Vadim acum 14 ani. Ponta refuză să participe la dezbateri electorale televizate cu ceilalţi candidaţi dar o poate face doar până la primul tur. Pentru al doilea tur de scrutin, el va fi nevoit să accepte cel puţin o astfel de confruntare electorală. Iar minciuna şi manipularea i s-ar putea întoarce ca un bumerang. A fost lângă Geoană în anul 2009.
PS - Ponta îşi ascunde incompetenţa şi minciunile guvernării prin neprezentarea în Parlament, conform legii, a proiectului de buget pentru anul 2015. Nu vrea să arate public datele reale ale situaţiei economico-sociale în care ne-a adus guvernul său. Nu vrea ca alegătorii să-şi dea seama că minciunile şi promisiunile populiste aruncate pe piaţă în căutare de voturi nu au susţinere bugetară reală pentru anul viitor. Alegători, dormiţi liniştiţi?
Vedem că mulţi vorbesc, de pe margine sau din interiorul deciziilor politice, de o divizare a scenei politice de centru-dreapta. Că sunt cam multe formaţiuni şi cam mulţi candidaţi pe această parte. Şi se concep scenarii negative, apocaliptice uneori, pe acest subiect. Sigur că aceste scenarii nu sunt chiar fantasmagorice. Ele au o bază importantă de la care pornesc. Sunt cel puţin 3 candidaţi importanţi care se revendică a fi de centru-dreapta şi luptători împotriva lui Ponta şi a guvernării PSD. Iohannis, Udrea şi Macovei se dau de aceeaşi parte a baricadei însă se atacă în fiecare zi (la fel şi susţinătorii lor). Mai sunt doi candidaţi proveniţi din PNL - Tăriceanu şi Meleşcanu - care, însă, reprezintă categoria aşa-numită de candidaţi-iepure. Atât Tăriceanu cât şi Meleşcanu au fost sprijiniţi să intre în cursa electorală din această toamnă, direct sau indirect, de către PSD şi acoliţii lor din sfera politică sau din ceea ce se numeşte, demagogic, societatea civilă. Cei doi sunt prezentaţi de propaganda roşie drept liberalii buni, competenţi, serioşi, responsabili cu care trebuie divizată şi mai mult dreapta politică şi bulversat electoratul. Şi, conform sondajelor, această strategie are ceva succes, cel puţin pentru primul tur al alegerilor. Atunci, de ce nu s-au putut atenua orgoliile, frustrările, interesele, pasiunile politicienilor ce se definesc de centru-dreapta? De ce nu s-a putut găsi o cale de înţelegere astfel încât să fie un singur candidat anti-PSD, cu susţinere importantă încă din primul tur? Gândindu-ne la bălăcărelile PNL-PDL-PMP-Blaga-Băsescu-Udrea-Antonescu-Iohannis-Ungureanu-Pavelescu ş.a., se va reuşi o unire a forţelor între cele două tururi de scrutin? Sau vom repeta scenariul din anul 2000?
Totuşi, această temere cu rezultatele din anul electoral 2000 nu cred că are susţinerea necesară. Anul electoral 2000 a stat sub semnul căderii dramatice a principalului partid de guvernământ de atunci - PNŢCD - şi al jocului făcut de fostul preşedinte Emil Constantinescu, un politician prea slab pentru funcţia în care ajunsese. La acestea s-au adăugat certurile permanente dintre liderii PNL-PD-CDR2000-ApR, adică partidele care se revendicau anti-PDSR, anti-Iliescu. Aşa că, pe acest fond, alegerile locale, parlamentare şi prezidenţiale din anul 2000 au fost câştigate fără probleme de partidul lui Iliescu. Plus că acel an a însemnat şi vârful carierei pentru Vadim Tudor şi PRM. Care au ieşit pe locul secund la parlamentare şi prezidenţiale, cu mult peste aşa-zisele forţe democratice. Chiar dacă Stolojan şi Isărescu au luat cu aproape 5% peste scorurile propriilor partide (PNL şi, respectiv, CDR2000), cei doi au fost departe de a putea emite pretenţii în cursa prezidenţială. Unde mai pui că Meleşcanu, candidat şi atunci, a luat 1,91%, cu două procente sub propriul partid - ApR. Este greu de crezut că un candidat comun PNL-PD-PNŢCD-ApR ar fi reuşit să depăşească tăvălugul PDSR-Iliescu-PRM-Vadim din anul 2000. De aceea, partidul roşu nici nu a avut nevoie de candidaţi-iepure gen Tăriceanu şi Meleşcanu la momentul respectiv. Iliescu îl avea pe Vadim Tudor.
În acest moment, vorbim de o alianţă între două partide importante de centru-dreapta (PNL şi PDL), cu structuri destul de stabile, cu un candidat bun - Iohannis - şi cu o intenţie de vot de circa 30%. Ceilalţi doi candidaţi de centru-dreapta - Udrea şi Macovei - nu dau semne, deocamdată, că ar face înţelegeri politice cu PSD-Ponta. Mai mult, PSD nu are un aliat puternic anti-opoziţie, gen PRM-ul anului 2000. De aceea, actuala putere are nevoie de candidaţi-iepure care să producă breşe în adversari, să manipuleze şi să dea peste cap alegătorii. Iar Ponta îl mai are şi pe (prea)populistul Dan Diaconescu. Tot pentru acelaşi scop. Indiferent de jocuri, minciuni, demagogii, faulturi, interese, cred că Ponta nu poate avea în turul al doilea un candidat comod, precum l-a avut Iliescu pe Vadim acum 14 ani. Ponta refuză să participe la dezbateri electorale televizate cu ceilalţi candidaţi dar o poate face doar până la primul tur. Pentru al doilea tur de scrutin, el va fi nevoit să accepte cel puţin o astfel de confruntare electorală. Iar minciuna şi manipularea i s-ar putea întoarce ca un bumerang. A fost lângă Geoană în anul 2009.
PS - Ponta îşi ascunde incompetenţa şi minciunile guvernării prin neprezentarea în Parlament, conform legii, a proiectului de buget pentru anul 2015. Nu vrea să arate public datele reale ale situaţiei economico-sociale în care ne-a adus guvernul său. Nu vrea ca alegătorii să-şi dea seama că minciunile şi promisiunile populiste aruncate pe piaţă în căutare de voturi nu au susţinere bugetară reală pentru anul viitor. Alegători, dormiţi liniştiţi?
joi, 18 septembrie 2014
Traseistice
* Transferuri politice puţin spectaculoase în Vrancea până acum. Doar câţiva consilieri locali, poate viceprimari iar despre primari numai zvonuri. Să înţelegem că nu s-a dat, încă, asaltul final sau că întârzie lovelele (sau dosarele)? Sau, poate, Oprişan nu este atât de interesat să mai adune primari la picioarele sale (oficial).
* Nişte consilieri locali din Focşani se mândresc cu faptul că s-au înrolat în armata roşie a generalului re-re-re-evaluat Oprea. De exemplu, pe madam Cucu (ex-PNL) şi-aşa n-o ştia nimeni şi nici nu reprezenta vreun element important pentru opoziţie. Totodată, un fost pedelist Moraru (nici p-ăsta nu-l ştie nimeni) a sărit şi el, bucuros nevoie mare, în barca UNPR. Asta după ce a fost tare şucărit pe şefii PDL că nu l-ar fi pus pe un loc eligibil în 2012 şi după ce a fost îmbunat şi i-a luat locul în Consiliul Local lui Nicu Tănase (plecat la PMP). Şi, mare luptăcios politic fiind el, după circa jumătate de an în scaunul de consilier local PDL, s-a gândit că i-ar fi mai bine în marea roşie a lui Oprea. Ar mai fi un fost liberal, Dragoş Horhocea, care i-a făcut un hatâr prietenului său, deputatul Laur. Cred că Horhocea regretă, deja, că s-a băgat în politică.
* Ca să-şi demonstreze loialitatea faţă de culoarea roşie, cei doi deputaţi tari ca fularul care au schimbat taberele politice în această vară (de la dreapta la stânga) vor încerca noi racolări, mai ales pe colegiile lor. Ginerele socrului său, Laur (ex-PNL), rigă de Mărăşeşti, va trage sfori pe la Pufeşti, Mărăşeşti, Vînători, Suraia etc. La rândul său, Secară (ex-PDL/ PMP) - leu de carton - se va agita pe Colegiul 6 Adjud. Numai că aici se va lovi de ''amicul'' Victor Roman.
* Şi fostul prefect ''liberal'' Kanty Popescu agită spiritele. I s-a promis şefia SGA Vrancea iar el a promis că va face nişte racolări ca să organizeze un cuib pentru partidul aşa-zis liberal al lui Tăriceanu.
* Atât la nivel naţional cât, mai ales, la nivel judeţean este o aşa mare harababură pe ''dreapta''... Sunt oameni cu adevărat de dreapta care ar putea face ceva bun pentru judeţul nostru dar cu cine să se bage la luptă? Păcat...
* Ştiţi, probabil, că avem un prefect în persoana lui Halici al coanei Ralu. Eeeee, Nicuşor e prefect pe hârtie, că sforile tot de la coana Ralu se trag. Nici şeful lui direct - prim-ministrul Victor Ponta - nu ştie cine este şi nici nu l-a băgat în seamă la ultima sa vizită electorală prin Vrancea. Halici se afla şi el pe-acolo, prin mulţime, şi încerca să prindă trena şefului guvernului de care avea grijă, cum altfel, cel mai ... cel al Vrancei. Dar Nicuşor nu se supără. Dacă nu erau alde Raluca&Marian, Nicuşor ar fi rămas îngropat la el, la munte, în vreo vilă a socrului.
* Fără legătură cu ordonanţa traseismului, şefii de instituţii publice au grijă să-şi găsească o umbrelă politică protectoare, indiferent de guvernare. Fie ''uitaţi'' de pe vremea PDL-ului, fie ex-penelişti, mulţi directori se ''reorientează''. În top rămân Mitică Dilă - care face doar ''politica consumatorului'' - şi nemuritorul iubitor de păduri şi copaci doborâţi, conu' Alecu Lefter-ITRSV. Mare om, mare caracter! Dar şi multe lovele, mai ales!
* Relaţia de dragoste dintre cumetrii Oprişan şi Băeşu s-a destrămat de mult, de prin 2006. Băeşu s-a reorientat şi a reuşit să intre în graţiile unor grei PSD pentru a-şi continua cariera politică, precum Năstase, Ponta, Hrebenciuc, Niţă. În ciuda cumătrului Oprişan. Şi s-a ajuns, în timp, la violenţe de limbaj şi de atitudine între cei doi. Iar Băeşu aşteaptă, acum, momentul oportun pentru ca Ponta să-l pună şef la PSD Vrancea. Tot spre disperarea atotfăcătorului judeţului.
* Nişte consilieri locali din Focşani se mândresc cu faptul că s-au înrolat în armata roşie a generalului re-re-re-evaluat Oprea. De exemplu, pe madam Cucu (ex-PNL) şi-aşa n-o ştia nimeni şi nici nu reprezenta vreun element important pentru opoziţie. Totodată, un fost pedelist Moraru (nici p-ăsta nu-l ştie nimeni) a sărit şi el, bucuros nevoie mare, în barca UNPR. Asta după ce a fost tare şucărit pe şefii PDL că nu l-ar fi pus pe un loc eligibil în 2012 şi după ce a fost îmbunat şi i-a luat locul în Consiliul Local lui Nicu Tănase (plecat la PMP). Şi, mare luptăcios politic fiind el, după circa jumătate de an în scaunul de consilier local PDL, s-a gândit că i-ar fi mai bine în marea roşie a lui Oprea. Ar mai fi un fost liberal, Dragoş Horhocea, care i-a făcut un hatâr prietenului său, deputatul Laur. Cred că Horhocea regretă, deja, că s-a băgat în politică.
* Ca să-şi demonstreze loialitatea faţă de culoarea roşie, cei doi deputaţi tari ca fularul care au schimbat taberele politice în această vară (de la dreapta la stânga) vor încerca noi racolări, mai ales pe colegiile lor. Ginerele socrului său, Laur (ex-PNL), rigă de Mărăşeşti, va trage sfori pe la Pufeşti, Mărăşeşti, Vînători, Suraia etc. La rândul său, Secară (ex-PDL/ PMP) - leu de carton - se va agita pe Colegiul 6 Adjud. Numai că aici se va lovi de ''amicul'' Victor Roman.
* Şi fostul prefect ''liberal'' Kanty Popescu agită spiritele. I s-a promis şefia SGA Vrancea iar el a promis că va face nişte racolări ca să organizeze un cuib pentru partidul aşa-zis liberal al lui Tăriceanu.
* Atât la nivel naţional cât, mai ales, la nivel judeţean este o aşa mare harababură pe ''dreapta''... Sunt oameni cu adevărat de dreapta care ar putea face ceva bun pentru judeţul nostru dar cu cine să se bage la luptă? Păcat...
* Ştiţi, probabil, că avem un prefect în persoana lui Halici al coanei Ralu. Eeeee, Nicuşor e prefect pe hârtie, că sforile tot de la coana Ralu se trag. Nici şeful lui direct - prim-ministrul Victor Ponta - nu ştie cine este şi nici nu l-a băgat în seamă la ultima sa vizită electorală prin Vrancea. Halici se afla şi el pe-acolo, prin mulţime, şi încerca să prindă trena şefului guvernului de care avea grijă, cum altfel, cel mai ... cel al Vrancei. Dar Nicuşor nu se supără. Dacă nu erau alde Raluca&Marian, Nicuşor ar fi rămas îngropat la el, la munte, în vreo vilă a socrului.
* Fără legătură cu ordonanţa traseismului, şefii de instituţii publice au grijă să-şi găsească o umbrelă politică protectoare, indiferent de guvernare. Fie ''uitaţi'' de pe vremea PDL-ului, fie ex-penelişti, mulţi directori se ''reorientează''. În top rămân Mitică Dilă - care face doar ''politica consumatorului'' - şi nemuritorul iubitor de păduri şi copaci doborâţi, conu' Alecu Lefter-ITRSV. Mare om, mare caracter! Dar şi multe lovele, mai ales!
* Relaţia de dragoste dintre cumetrii Oprişan şi Băeşu s-a destrămat de mult, de prin 2006. Băeşu s-a reorientat şi a reuşit să intre în graţiile unor grei PSD pentru a-şi continua cariera politică, precum Năstase, Ponta, Hrebenciuc, Niţă. În ciuda cumătrului Oprişan. Şi s-a ajuns, în timp, la violenţe de limbaj şi de atitudine între cei doi. Iar Băeşu aşteaptă, acum, momentul oportun pentru ca Ponta să-l pună şef la PSD Vrancea. Tot spre disperarea atotfăcătorului judeţului.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)