duminică, 30 martie 2014

Adunate

* Cazul bebeluşului mort din Homocea şi responsabilitatea pasată de la o instituţie la alta au iscat o anumită agitaţie în societatea adormită a judeţului. S-au testat, cu această ocazie, anumite comportamente şi atitudini care vor domina, în scurt timp, asupra instituţiilor publice din Vrancea. Rolul de tartor şi l-a asumat subprefectul Cristi Misăilă, un apropiat al lui Oprişan. Acesta şi-a arătat muşchii în faţa şefilor mai multor instituţii chiar dacă intervenţiile sale nu au fost dintre cele mai potrivite, corecte şi responsabile. Li s-a arătat pisica unor şefi care nu sunt pe placul PSD - Cătălin Graur de la DSP şi Vitalie Beţişor de la Serviciul de Ambulanţă - şi au fost menajaţi cei agreaţi de PSD (şi chiar cu responsabilitate în rezolvarea cazului respectiv) - Constantin Mîndrilă de la Spitalul Judeţean şi cms. şef Marian Cîrjică, şeful Serviciului de Investigaţii Criminale din cadrul IPJ Vrancea. Rezultatul ''anchetei'' subprefectului a fost unul fâsâit, aşa cum am prevăzut. Oricum, şefilor neagreaţi li s-a demonstrat că vor fi aşteptaţi la cotitură. Iar subprefectul Misăilă vrea să-i demonstreze lui Oprişan că se poate baza pe el pentru a-l promova în fotoliul de prefect, că poate fi şi el mână forte şi degrabă vărsătoriu de sânge necompatibil cu PSD.
* Peneliştii au început să mai dea pe goarnă câte ceva din mişmaşurile făcute sau pregătite de foştii colegi de alianţă. Unul dintre proiectele pregătite intens ar fi constituirea unei alte societăţi locale de termoficare. Astfel, ENET Focşani ar fi declarată falimentară, în mod oficial. Gaura neagră a înghiţit, deja, multe sute de miliarde din buzunarele focşănenilor iar voturile nu trebuie pierdute. Apoi, după apariţia unei noi societăţi curate şi uscate, se va găsi o formulă de parteneriat public-privat (în avantajul câtorva focşăneni, desigur) iar după ceva ani societatea de termoficare fără datorii va trece în proprietate privată. O formulă care se bazează pe precedente şi alte proiecte asemănătoare de manipulare şi prostire a electoratului: SC Drumuri şi Poduri sau SC CUP Salubritate.
* Până una, alta, o firmă de transport gunoaie are mare trecere la puterea roşie. Prin dispoziţia domniţei Ralu de CJ, primarilor li se atrage atenţia că societatea unuia cu nume de comandant otoman ar fi, obligatoriu, cea mai bună firmă care trebuie să care gunoaiele din comunităţile lor. Le cară, nu le cară, nu contează. Autorităţile locale trebuie să încheie contracte cu firma respectivă. Omu' are şi maşini de transport persoane, foarte bune în campaniile electorale şi în alte acţiuni de partid. Şi a răspuns la comenzi până acum, aşa că nu se face să nu fie ajutat cu banii alegătorilor.
* Notarul de Panciu şi deputat de Focşani, Ciprian Nica ''Bratosin'', este un apărător fervent al privilegiilor demnitarilor şi un aprig susţinător al proiectului de lege privind amnistia şi graţierea (întru satisfacerea stăpânului Marean). Fiind vicepreşedinte al Comisiei Juridice din Camera Deputaţilor, deputatul roşu are posibilitatea să manevreze proiectul conform intereselor demnitarilor, când se va ivi oportunitatea. Mai ales că neamul Becali (şi alţi infractori sau posibili infractori celebri) ar putea pregăti muuuuulte milioane de euroi pentru convingerea parlamentarilor de necesitatea adoptării legii amnistiei şi graţierii. Gura lumii, slobodă!
* O firmă daneză care creşte zeci de mii de porci aproape de Focşani şi invadează atmosfera cu mirosuri specifice nu poate face nimic fără implicarea PSD. Oamenii de bază ai lui Oprişan se implică în toate acţiunile companiei iar alde Kim&comp nu împrăştie niciun ''parfum'' fără aprobarea acestora, gen Necula sau Negulescu. Toate activităţile şi comunicatele companiei sunt trecute prin filtrul oamenilor lui Oprişan. De-aia pute aşa prin oraş, câteodată?
* În ultimii ani, Casa Regală a României a demonstrat că i-a iertat pe comunişti şi pe securişti. Membrii Casei Regale s-au înconjurat de reprezentanţii regimului comunist şi de urmaşii acestora şi se simt foarte bine împreună. Un ultim mic exemplu de compromis moral: AGERPRES  a primit distincţia ''Nihil Sine Deo'' din partea Casei Regale a României la împlinirea a 125 de ani de la înfiinţarea agenţiei naţionale de presă. În motivarea acordării distincţiei, membrii Casei Regale susţin că AGERPRES ''informează corect şi imparţial''. Ce-am mai râs! Unde or fi văzut membrii Casei Regale deontologie şi imparţialitate la această agenţie de ştiri? O agenţie condusă de oamenii lui Iliescu, Năstase şi Ponta după 1989, indiferent de cine era la guvernare. Toţi oamenii cu scaun la cap au văzut cât de ''corecte'' şi ''imparţiale'' sunt materialele de presă ale agenţiei respective. Mai mult, după pensionarea matusalemicului iliescian Mihai Roşca, la conducerea AGERPRES  se află acum un alt politruc PSD, fost şef al biroului de presă al PSD, pe nume Gi-bou/ Gi-boi/ Gi-bour sau cam aşa ceva. Un profesionist, ce mai, independent, echilibrat, echidistant!

sâmbătă, 29 martie 2014

La vânătoare

În presă a apărut o poveste vânătorească plecată din realitate. Ca toate basmele, legendele şi poveştile. La o vânătoare vopsită în roşu, organizată de un bătrân ''iubitor'' de păduri, au fost doborâţi peste 20 de mistreţi. Acţiunea vânătorilor roşii s-a dorit a fi secretă însă, ca orice întâmplare (mai ales vânătorească) la care participă mulţi indivizi (de orice specie), secretul nu se poate duce în mormânt. Doar mistreţii ucişi nu au mai putut vorbi. Aşa că, ofticat că se cam făcea mişto de el, pe un edil-vulpoi l-a cam mâncat limba şi a dat din coada stufoasă câte ceva. Plus alţi puşcaşi şi gonaci. C-aşa-i la un pahar de vorbă! Şeful şefilor, un leu trufaş şi cu gândurile aiurea, a turbat că n-a reuşit să ochească niciun mistreţ deşi gonacii făceau tot posibilul să-i aducă animalele în bătaia puştii. În plus, un lup singuratic s-a apucat să-l compare pe leul arogant cu nea Nicu şi să-i acuze pe membrii junglei că se comportă ca nişte urecheaţi/ urechişti: dau din cozi, lăbuţe şi urechi doar la comanda şefului junglei. Care şef se afişase cu ''Sufleţel'', o gazelă blondă, proaspăt cucerită din altă junglă, spre supărarea ciutei Lucry care nu mai vrea să audă nici măcar de mama Lucy de la km 27. Of, încurcate mai sunt potecile politicii, iubirii şi vânătorii!   

luni, 17 martie 2014

Pedeliştii vrânceni au ales pentru ... Mişcarea Populară

După mai multe amânări, pedeliştii vrânceni şi-au ales o nouă conducere. N-ar fi chiar foarte nouă din moment ce mulţi dintre membrii biroului interimar se regăsesc şi în Biroul Permanent Judeţean proaspăt ales. Şedinţa de alegeri din 16 martie s-a încheiat cu victoria deloc facilă a lui Costică Neaţă. A fost o bătălie strânsă cu Liviu Bostan, pedelistul sprijinit de aproape toţi cei supăraţi pe Neaţă. Iar supărările şi tensiunile din PDL Vrancea s-au manifestat şi în cadrul respectivei şedinţe.
Poate că un obiectiv la fel de important ca alegerea structurii de conducere era ''împăcarea'' taberelor din organizaţia judeţeană. De-a lungul ultimelor luni, falia dintre susţinătorii lui Neaţă şi ceilalţi pedelişti vrânceni s-a adâncit continuu. Tensiunile s-au manifestat din ce în ce mai deschis iar jocurile de culise au împânzit organizaţia. De aceea, şedinţa de alegeri putea însemna un moment ''zero'' pentru relansarea PDL Vrancea, o organizaţie trecută ''prin foc şi sabie'' în ultimii 2 ani. Trăşculescu, Mustea, Plăcintă, Panciu, Neaţă, Secară, Raluca, primarii, toţi au bulversat organizaţia vrânceană. Iar instalarea lui Blaga la conducerea PDL i-a turmentat şi mai mult.
Şi ce au făcut pedeliştii la şedinţa din 16 martie? S-au contrat, şi-au numărat voturile şi au mers pe o singură linie până la capăt. A câştigat Costică Neaţă, atunci numai ''ai lui'' pe toată linia! Greşit, ineficient şi păgubos din punct de vedere politic. Orgoliile personale i-au orbit pe toţi. Ambele tabere nu au dat dovadă de inteligenţă politică. Celebra sintagmă cum că politica este arta compromisului nu reprezintă decât un citat teoretic pentru majoritatea politicienilor. Echipa lui Neaţă a câştigat iar susţinătorii lui Bostan s-au retras. Nicio urmă de înţelegere, de discuţie, de negociere, de deschidere. Nici de-o parte nici de cealaltă. Orgoliile s-au impus. Pentru că victoria lui Neaţă a fost cu doar 14 voturi în plus, ar fi fost inteligent din punct de vedere politic să se treacă la o negociere între cele două tabere. Fără reproşuri, fără forţă, fără cuţite pe la spate. Un vot de 161 la 147 înseamnă un echilibru evident de forţe între susţinătorii celor doi candidaţi la şefia organizaţiei. Poate că de la această mică diferenţă de voturi se putea discuta deschis despre alcătuirea unei structuri echilibrate a conducerii PDL Vrancea. Cele două tabere ar fi trebuit să anticipeze un asemenea rezultat şi să se pregătească în consecinţă. Nu au făcut-o, în spiritul mioritic, şi nici nu le-a trecut prin cap în timpul şedinţei. După alegerea preşedintelui, o discuţie deschisă între membrii celor două tabere, supervizată de trimisul de la centru (care, cum am văzut, a fost doar de decor), putea avea ca rezultat detensionarea relaţiilor din PDL Vrancea. Ţinând cont de scorul strâns al cursei pentru preşedinte, se putea ajunge la un raport de 14 la 11 sau chiar de 13 la 12 (din totalul de 25 de membri) în cadrul Biroului Permanent Judeţean nou ales. Nu au făcut-o. Poate din neştiinţă, din lipsă de strategie, din prea mult orgoliu sau chiar din interes.
Şi, uite-aşa, mulţi dintre nemulţumiţii din PDL Vrancea au un motiv în plus să părăsească barca portocalie. Nemulţumirile acestora pornesc de la vârful PDL - adică de la Vasile Blaga - şi, după rezultatele alegerilor din 16 martie, vor avea ca finalitate înrolarea în Mişcarea Populară (fie fundaţie, fie partid). Celor care aşteptau o structură de conducere a PDL Vrancea care să nu fie a lui Blaga sută la sută li s-au năruit toate speranţele. Poate că nu vor face imediat pasul spre Mişcarea Populară (mai ales aleşii locali). Unii, poate, vor prefera alte partide. Dar cu siguranţă efectivele PDL Vrancea se vor împuţina considerabil. Va fi o urmare firească a ''strategiei'' lui Blaga&comp ca PDL să rămână cu mai puţini oameni, ascultători, fără să crâcnească şi care să nu aibă mari ambiţii politice. Un rezultat de maxim 10% pare a fi ţinta de bază a lui Vasile Blaga pentru partidul pe care îl conduce.       

vineri, 14 martie 2014

Miza Panciu

Pe 25 mai se vor desfăşura şi alegerile pentru fotoliul de primar al oraşului Panciu, în urma decesului fostului edil şef, Ion Petre, în toamna anului trecut. Ion Petre dominase (cu PSD) viaţa politico-administrativă şi economică a oraşului în ultimii 13 ani. Adversarii politici nu au avut suflu în faţa talentului de descurcăreţ manifestat pe toate planurile de către fostul primar. Indiferent de acţiunile şi atacurile politice ale adversarilor (destul de palide şi inconsistente), Ion Petre şi-a păstrat postul de edil şef fără probleme, după ce îl cucerise în urma unor bătălii crâncene în anul 2000. Dar, aşa cum ''la umbra marilor copaci nu creşte iarba'', Petre nu a reuşit să găsească/ să formeze un ''urmaş'' politic pe măsură. Iar dispariţia sa bruscă a reaprins un foc politic mocnit.
Care este, pe scurt, situaţia oraşului Panciu? Un oraş mic, dar cu un nivel de trai peste celelalte mici oraşe vrâncene. Nu sunt mari probleme sociale precum în Mărăşeşti, Odobeşti, Adjud sau chiar Focşani. În jurul viţei de vie se învârte întreaga viaţă a societăţii păncene. Oraşul a cunoscut o anumită dezvoltare edilitară în ultimii ani însă starea financiară a Primăriei este la pământ. Administraţia locală înregistrează mari datorii şi nu reuşeşte să finalizeze proiectele în curs sau să le înceapă pe cele promise. Doar faptul că Primăria şi Guvernul României sunt de culoare roşie împiedică Electrica (şi nu numai) să ia măsuri drastice împotriva autorităţilor din Panciu pentru recuperarea datoriilor. Aşa că, la o privire superficială, fotoliul de primar nu pare deloc confortabil. Totuşi, de ce este atât de râvnit?
În primul rând, PSD are nevoie să câştige alegerile locale parţiale din 25 mai pentru a-şi arăta supremaţia şi forţa în faţa adversarilor politici şi a alegătorilor. Din anul 2000, fostul primar le-a asigurat pesediştilor victorii electorale clare în Panciu. Pierderea postului de primar în Panciu este de neconceput pentru Oprişan&comp. Ţine de orgoliu, de muşchi, de aroganţă (politică şi personală). Problema PSD este că nu are un candidat pe măsură. Viceprimarul Iulian Nica, anunţat neoficial drept candidatul PSD, este departe de aşteptările liderilor de partid. Ion Petre l-a ţinut aproape de el în ultimii ani însă mai tânărul său coleg nu a reuşit să-şi depăşească limitele. Nu are experienţa vieţii, charismă şi nici ştiinţa conducerii. Şi-a creat o imagine negativă atât în rândul angajaţilor Primăriei cât şi al alegătorilor prin propriul său comportament. Iar Panciu este un oraş mic şi nimic nu poate fi ascuns. Plus că, de când e primar interimar, face nişte giumbuşlucuri dubioase cu banii publici. Iulian Nica (nepot al vicelui PSD şi ex-ministru Dan Nica) este susţinut puternic de către deputatul PSD de Focşani, locuitor şi notar în Panciu, Ciprian Nica. Este şi o miză personală a deputatului Nica (cică n-ar fi rude). O altă variantă de candidat pentru PSD ar fi directorul Spitalului Orăşenesc, Nicolai Mărăscu. Se spune că sondajele îl dau favorit clar. Însă, deocamdată, Mărăscu nu s-ar bucura de susţinerea lui Nica şi, mai ales, a lui Oprişan.
În al doilea rând, opoziţia ar avea mare nevoie de câştigarea Primăriei Panciu, în ciuda situaţiei bugetare dezastruoase. PNL şi PDL ar fi principalii adversari politici ai PSD. Cele două partide ar avea, în principiu, câte un candidat: Dan Macovei şi, respectiv, Adrian Oancea. Candidatul PDL a obţinut, de altfel, un rezultat satisfăcător la scrutinul din 2012 în faţa tăvălugului USL. Dar organizaţiile politice locale din Panciu (ca în multe alte zone) sunt, practic, sufocate de PSD. Unii lideri locali - gen Lică Panciu, Neculai Petrişor ş.a. - s-au complăcut, de-a lungul anilor, în mici aranjamente personale astfel încât să nu deranjeze colosul roşu. Iar acum, când s-a ivit oportunitatea, principalele formaţiuni de opoziţie nu par pregătite. Am mai putea lua în calcul şi celelalte partide - PPDD, PMP, PNŢCD, PRM, FC - dar, deocamdată, doar la capitolul statistică. Ele ar putea conta doar într-un singur caz: să acţioneze unitar. Şi să-i convingă pe competitorii lor mai ''mari'', PNL şi PDL, să meargă împreună în lupta politică. Cred că liderii judeţeni ai PNL şi PDL şi-au dat seama că, la un număr mai mare de 2 candidaţi, scrutinul din 25 mai va fi câştigat de PSD (nu excludem surpriza - de 1%). Dacă PNL, PDL şi celelalte formaţiuni ajung la o înţelegere politică - adică un candidat comun - atunci s-ar putea vorbi de o competiţie electorală echilibrată în următoarele două luni. Altfel, va fi ca la Jocurile Olimpice - important este să participi.
Nu trebuie omis nici faptul că guvernul Ponta a stabilit data alegerilor locale şi parlamentare parţiale în aceeaşi zi cu scrutinul pentru Parlamentul European special pentru a sprijini candidaţii PSD. Se vor arunca în luptă resurse materiale, logistice şi umane importante astfel încât PSD să obţină profit electoral cât mai consistent în dauna tuturor celorlalţi adversari politici. În Vrancea, Oprişan îşi va concentra eforturile pe Panciu pentru că scorul PSD la europarlamentare va fi, în general, în grija primarilor, consilierilor, oamenilor săi de încredere din Consiliul Judeţean, funcţionarilor publici, iubitorilor de trandafiri roşii din poliţie şi nu numai. Aşa cum s-a întâmplat, nu demult, la Tulnici, Oprişan va coordona direct campania şi mişcările electorale din Panciu. E o miză personală. Eşecul de la Panciu ar însemna o lovitură la baza piedestalului său de politician neînvins. Ar fi o lovitură pentru toată Valea Şuşiţei. Şi, în plus, i-ar şubrezi imaginea atât în Vrancea cât şi în faţa liderilor naţionali ai PSD. Dar, în acelaşi timp, ar fi şi începutul echilibrării vieţii politice judeţene, nu numai o lovitură de imagine pentru opoziţie. Oprişan ştie sigur miza, interesele, consecinţele. Şi va acţiona ca atare. Săpunaru, Secară, Neaţă/ Bostan, Tănase, Hornea şi ceilalţi sunt conştienţi? 

luni, 10 martie 2014

PNL faţă cu reacţiunea

Despre dezertarea lui Călin Popescu Tăriceanu s-au spus şi se vor spune multe. Politicienii, analiştii, consultanţii au punctele lor de vedere mai mult sau mai puţin elaborate/ aplicate. Scriu aceste rânduri înainte de alegerea noului preşedinte al Senatului. Indiferent de rezultat (nu se gândeşte nimeni la vreo surpriză), mesajul este clar: Tăriceanu trebuie să rupă Partidul Naţional Liberal. Relaţiile cu PSD sunt vechi şi s-au cimentat în perioada guvernului Tăriceanu, mai ales 2007-2008.
În primul rând, alegerea lui Tăriceanu în fruntea Senatului va însemna şi înregimentarea, măcar neoficială, a unor senatori şi deputaţi PNL în/ alături de PSD/ PC/ UNPR. Până la vot şi la eventualele speculaţii, pot da câteva nume de senatori PNL care ar vota propunerea PSD pentru şefia Senatului: Sorin Ilieşiu, Victor Ciorbea, Mariana Cîmpeanu, Sorin Roşca Stănescu, Tudor Barbu. De aici încolo, Tăriceanu trebuie să confirme. Fostul preşedinte al PNL are obligaţia de a aduce cât mai mulţi penelişti alături de PSD. Sunt destui oameni în teritoriu care nu vor să-şi piardă poziţiile şi privilegiile puterii. Mulţi penelişti vor să rămână la butoanele guvernării, sunt parlamentari, directori de instituţii publice ş.a.m.d. Sunt primari şi consilieri cărora le place la putere chiar dacă au parte doar de o fărâmă din partea ''partenerilor'' de la PSD.
Alegerea lui Tăriceanu în cea de-a doua funcţie în stat are mult mai multe semnificaţii şi interese. Mesajul principal este adresat membrilor şi votanţilor PNL. Simpatizanţii lui Tăriceanu vor rămâne, aşadar, alături de PSD şi nu vor face ''revoluţie'' alături de Crin Antonescu. Peneliştii care sunt alături de Tăriceanu vor avea de câştigat. Li se promite că rămân la butoane o perioadă lungă de timp. Şi, în timp, s-ar putea construi un grup parlamentar aşa-zis liberal în jurul lui Tăriceanu, format din parlamentari PNL în primul rând. Totodată, se va induce în opinia publică ideea că PSD vrea să menţină USL, în formula şi programul din 2012. Apoi, în funcţie de rezultatele alegerilor europarlamentare şi de sondajele reale, PSD se va orienta pentru alegerile prezidenţiale. PSD l-ar putea folosi pe Tăriceanu şi drept candidat iepure/ de umplutură.
Acum , la cald, este greu de anticipat reacţia votanţilor PNL. Momentan, situaţia este complicată iar părerile sunt confuze. Plus că manipulările bulversează şi mai mult opinia electoratului.
Nu trebuie să uităm că greii PSD sunt supăraţi de ultimele decizii majore ale lui Ponta. Configuraţia guvernului şi noul şef al Senatului reprezintă voinţa exclusivă a lui Victor Ponta. Iar greii şi baronii au înghiţit, au aprobat şi aşteaptă la cotitură. Ei vor altceva. Aşa s-a întâmplat şi în timpul guvernării Năstase. Cei mai mulţi au rezistat şi au supravieţuit (politic şi nu numai). Năstase a ajuns la coşul de gunoi şi la puşcărie. Ce se va întâmpla cu discipolul său, Victor Ponta?

PS - câţi dintre primarii, consilierii şi directorii PNL din Vrancea se vor alătura ''proiectului'' Tăriceanu pentru a-şi menţine poziţiile şi privilegiile? Va fi acesta momentul pentru ca deputatul PNL Laurenţiu Ţigăeru Roşca să-şi anunţe plecarea din partid şi înrolarea oficială în PSD, via Tăriceanu?
Iar Tăriceanu va avea soarta trădătorilor din PNL? Cum am mai scris, cel care a pus botul la promisiunile comuniştilor - Gheorghe Tătărăscu - a sfârşit în închisoare. Istoria nu uită ...  
Prefectul de Vrancea Cătălin Popescu a fost student al ''profesorului'' Călin Popescu Tăriceanu. Va rămâne în funcţie?

vineri, 7 martie 2014

Pe lângă fotbal

Văd că se pricep mulţi la fotbal şi justiţie în ultimul timp. Aşa că mă bag şi eu cu vreo două păreri. Ca tot românul, imparţial.
În primul rând, trebuie să salutăm schimbarea produsă în fruntea fotbalului românesc. Nu ştiu dacă noul preşedinte al FRF, Răzvan Burleanu, va face chiar o revoluţie, dar măcar sperăm că se vor schimba multe din metehnele fotbalului dâmboviţean. Au fost nişte alegeri transparente, democratice, departe de modul în care Mircea Sandu a ajuns în fotoliul de preşedinte al FRF în anul 1990. Cei care urmăresc îndeaproape fenomenul fotbalistic îşi amintesc jocurile de culise şi manevrele prin care Mircea Sandu a ajuns şeful FRF deşi altcineva câştigase alegerile (Mircea Pascu)!!! Iar Mircea Sandu şi Mitică Dragomir au favorizat transformarea fotbalului românesc într-un sistem mafiot. Sunt mulţi cei care au intrat în această cloacă pentru a-şi satisface interesele personale, pentru a câştiga şi spăla bani negri. Ei au distrus şi nu au construit nimic pentru fotbalul românesc. După generaţia Luceafărului anilor '80 fotbalul românesc a ajuns o epavă. Doar mici sclipiri într-un ocean de mediocritate, promiscuitate şi infracţionalitate. Cuplul Sandu&Dragomir nu a acţionat singur pentru distrugerea fotbalului românesc. La o primă ''strigare'' îmi vin în minte neamul Becali, Ianul, Buduru, tata Jean, fraţii Ilinca, alde Păunescu, Sechelariu, Mititelu, Iancu, Copos, Kassai, Borcea, Badea, Turcu ş.a. Plus politicienii, fără de care nu se poate învârti banul prin ţara asta, fără să fie şi ei la împărţeală.
Că tot veni vorba de politic: nemulţumiţii de rezultatul alegerilor de la FRF bagă tare cu faptul că noul preşedinte ar fi ''omul lui Băsescu''. Dacă la Liga profesionistă s-a băgat Ponta pentru alegerea lui Iorgulescu, atunci musai ca la federaţie să se fi echilibrat balanţa cu Băsescu!
Câte ceva şi despre isteria generală legată de campania pentru graţierea lui Gică Popescu:
- politicienii care-i plâng pe umăr demonstrează, şi în acest caz, ipocrizie şi interes electoral;
- dacă se acceptă acum cererea de graţiere a lui Popescu, atunci s-ar decredibiliza activitatea şi deciziile instanţelor judecătoreşti (mai ales cele ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - acolo unde îi doare cel mai tare pe politicieni);
- graţierea rapidă a lui Popescu ar crea un precedent periculos pentru sistemul judiciar din România;
- după eventuala graţiere a lui Popescu vor urma alte campanii mediatice de susţinere pentru alţi condamnaţi celebri, sub diverse pretexte care nu au legătură cu infracţiunile săvârşite;
- se vor pune noi presiuni pentru adoptarea legii amnistiei şi graţierii, atât de dragă liderilor coaliţiei PSD-PC-UNPR-UDMR.
Şi să nu-l uităm pe ''precursorul'' candamnaţilor din dosarul transferurilor: fostul şef de la Dinamo - Vasile Ianul. Acesta a fost primul condamnat din fotbalul românesc pentru fapte asemănătoare, în anii '90.