Oprişăneşti

* Ca să-i facă în ciudă lui Nini (şi să le mai dea un şut sănătos liberalilor), Oprişan trage sfori să-l sprijine pe Mihai Copaci, în continuare, la şefia Casei Judeţene de Asigurări de Sănătate Vrancea în dauna candidatului susţinut de PNL, Cătălin Buscă. Oprişan îşi trimite şi emisarii cei slugarnici pe la CNAS, pe la ministere, pe la PNL, pe la lideri politici în aşa fel încât Copaci să primească ajutor preţios pentru a rămâne în funcţie.
* Mişcarea Populară a lui Băsescu nu şi-a găsit adepţi, la vedere, nici pentru înfiinţarea fundaţiei nici pentru constituirea unei filiale de partid. Ce surpriză! Se aşteaptă, cel mai probabil, ca tot Oprişan să rezolve şi această problemă şi să-şi planteze oamenii săi în mişcările lui Băsescu, aşa cum a făcut cu toate partidele de pe malul Milcovului.
* Din când în când, Oprişan îi mai arată motanul primarului Didi, fie prin intermediul monitorului personal fie prin cel al slujitorilor săi fideli. Ultimele buşituri le-a încasat Bacinschi în cadrul Consiliului Local Focşani, primadonă fiind, şi de această dată, tânărul ambiţios Vrabie.
* Cea mai profitabilă societate publică (aşa se propovăduieşte!) - Compania de Utilităţi Publice Focşani - a tras o asfaltare ca la carte în jurul blocului unde Oprişan deţine, la parter, câteva apartamente. Asfalt bun, serios, plus şanţurile de rigoare pentru scurgerea corespunzătoare a apei. Exact cum ar trebui să fie în toate parcările din Focşani. Dar câţi se ridică la valoarea celui mai ... cel al Vrancei?
* De luni bune, atotfăcătorul Vrancei stă cu capul plecat în faţa lui Ponta, îşi laudă şeful de partid peste tot, nu-i iese din cuvânt, vorba aia - umblă cu Ponta-n gură non stop. Adicătelea, omu' aşteaptă să fie numit şef de regiune, nu-i aşa?, sau măcar o altă poziţie de şef, ceva peste cea de căpitan de judeţ, că funcţia asta nu-l mai cuprinde.
* Zvonerii şi răspândacii stau pe capul nostru de vreo două luni şi ne bagă tot felul de ''prostii''. Cică şeful suprem al judeţului ar fi lipsit atât de mult de pe malurile Milcovului pentru că ar fi fost la niscaiva tratament neuro prin străinătate. Plus că, acu' vreo săptămână, aflat într-o escală prin Focşani, El Portofelos ar fi trecut şi pe la Unitatea de Primiri Urgenţe a Spitalului Judeţean unde ar fi făcut nişte analize şi ar fi încasat o perfuzie, aşa, de control. Măi, nu te-ar lăsa ăştia în pace, neam! 

Alt întreţinut pe banii focşănenilor, Nica ''Bratosin''

Manifestările organizate de Zilele Focşaniului şi aşa-numita Sărbătoare a Berii au fost un nou prilej pentru politicienii mioritici roşii să-şi arate mutrele şi ''rezultatele'' în faţa alegătorilor. Că, de, o campanie electorală moca, adică pe bani publici, e binevenită oricând. Printre cei care au ieşit la înaintare, să-i mai vadă lumea şi să-şi îmbunătăţească imaginea publică, s-a numărat şi deputatul PSD Ciprian ''Bratosin'' Nica. Unul pe care Oprişan l-a trimis de la Panciu să candideze la Focşani, că oricum nu conta numele. Iar Nica zis Bratosin (prin hârtiile securităţii comuniste) trage tare şi îşi face campanie electorală personală ori de câte ori i se iveşte ocazia pe banii noştri. Nu iartă nimic, de la copii la pensionari, de la confecţioneri la profesori şi medici. Turcul plăteşte! În traducere clară - fiecare locuitor al Focşaniului, prin taxele şi impozitele plătite la bugetul local. Trai nineacă, ce mai! Cu ce-am mai greşit noi, focşănenii, de suntem obligaţi să-i plătim şi ăstuia campaniile electorale, ca altor circari roşii?
Stăpânul lui l-a caracterizat, cu vreo 10-11 ani în urmă, drept ''notarul infractor''. Vremurile s-au mai schimbat. Numai năravurile s-au acutizat! Exercitând o profesie foarte profitabilă, notarul Nica a băgat multe lovele în buzunare, conturi sau la saltea  (să nu le vadă tot poporul votant). Mai ales din tranzacţii cu terenuri şi păduri. Sute de mii de euro numai din ceea ce se ştie la vedere!!!! De exemplu, din tranzacţiile cu mii de hectare de păduri derulate (surprinzător?!) prin intermediul biroului său notarial de alde Cosori, Scânteeni, Johni etc, patronaţi de atotstăpânitorul codrilor Vrancei, neschimbabilul şi nemuritorul Conu Alecu Lefter, ''notarul infractor'' a încasat, de-a lungul anilor nişte miliarde bune. Astea-s doar câteva exemple! Dar, deşi a pus mâna pe atâta bănet, tot mai bine e să-şi deruleze campania electorală pe banii fraierilor de votanţi! C-aşa-i la noi! Tot înainte, tovarăşi!

Bonus: mi-am amintit cum în campania electorală pentru alegerile parlamentare de anul trecut, Nica ''Bratosin'' s-a implicat asiduu, inclusiv cu gologani, să-şi saboteze un coleg de partid care candida pe colegiul de deputaţi din primul său mandat în Parlament! Nu i-a reuşit manevra, în ciuda insistenţelor şi a lovelelor puse la bătaie! Plus că, după accederea în Parlament, informatorii ne-au transmis că al lor (fost?) coleg în ale scrierii de note informative, adică ''Bratosin'', i-a băgat ceva fitile aceluiaşi coleg de partid, de alianţă, de judeţ, de serviciu şi de comisie parlamentară! Curată camaraderie, mon cher! Cât despre caracter, ce mai, stăpânul său ştie cel mai bine...

Radu Vasile, un adevăr

A plecat dintre noi unul dintre cei mai importanţi lideri politici din România post-decembristă. Radu Vasile, fost prim ministru şi senator al României, nu a fost doar un politician cu funcţii. Printre multe altele (unele pozitive, altele, poate, negative), Radu Vasile a condus Guvernul României timp de aproape 2 ani (1998-1999), într-o perioadă grea pentru ţara noastră. Inflaţie, restructurări, proteste sindicale, frământări interne (în PNŢCD, în CDR, între partidele aflate la guvernare atunci), presiunea opoziţiei (cu susţinerea foştilor comunişti şi securişti care se înfipseseră bine în toate zonele politico-economice ale statului român după 1989) şi altele. Pe de altă parte - negocieri cu UE, cu FMI, cu Banca Mondială, cu NATO, toate pentru viitorul României. Guvernul condus de Radu Vasile (ca şi celelalte conduse de CDR) a fost nevoit să plătească şi câteva miliarde de dolari drept datorie externă contractată de puterea Iliescu-Văcăroiu-FDSN până în 1996 pentru a-şi asigura liniştea socială. Linişte de care guvernele CDR nu au avut parte. Şi nici nu şi-au dorit să-i păcălească în aşa hal pe români şi să beneficieze de o guvernare de stagnare şi nu de progres pentru România.
Revenind la personalitatea lui Radu Vasile nu vreau decât să reamintesc celor care au trăit acele evenimente (şi pentru informarea celor mai tineri) momentul mineriadei din ianuarie 1999. Au fost câteva zile cruciale pentru democraţia fragilă din România, pentru viitorul european al ţării noastre. Pentru că nu acceptau închiderea unor mine energofage şi falimentare, mii de mineri, în frunte cu Miron Cozma, au pornit pe jos sau cu autobuzele spre Bucureşti să răstoarne guvernul. Încurajaţi, desigur, de partidul lui Iliescu şi de oameni de bază din serviciile secrete ale României. ''Foştii'' mirosiseră oportunitatea de a reveni la putere înainte de vreme. Au fost conflicte sângeroase cu jandarmii care, ciudat, s-au dovedit cam depăşiţi de situaţie. Până la urmă, premierul Radu Vasile s-a implicat direct şi personal pentru a opri asaltul minerilor. Situaţia degenerase. S-a declarat stare de urgenţă. Pedeseriştii lui Iliescu, Năstase, Hrebenciuc îşi frecau mâinile de bucurie şi se pregăteau să preia frâiele puterii politice. Fiecare organizaţie judeţeană a PDSR se mobilizase pentru a pune mâna pe puterea locală. Mulţi lideri judeţeni ai PDSR se comportau, deja, ca stăpâni de zonă. În Vrancea, Oprişan fremăta, critica şi mai abitir guvernul, dădea ordine peste tot şi îşi exersa autoritarismul politico-administrativ local pe care l-a impus, ulterior, începând cu anul 2000. Tot PDSR-ul aştepta sosirea minerilor în Bucureşti pentru că, după aceea, ştia tovarăşul Iliescu ce e de făcut. Conform modelului Decembrie '89 - o lovitură de stat mascată de revoltă populară. Astea au fost, pe scurt, realităţile acelor zile. Istoria va consemna, sper, adevărul. Iar şeful Guvernului României de atunci şi-a asumat răspunderea şi a acţionat în consecinţă. Radu Vasile s-a întâlnit cu minerii înainte ca aceştia să ajungă în Capitală. A discutat, a negociat, a semnat documente sub o imensă presiune, chiar cu riscul vieţii (şi nu e nicio exagerare). Radu Vasile a împiedicat escaladarea violenţelor, intrarea minerilor în Bucureşti, o lovitură de stat, un pas mare înapoi pentru România. Minerii au plecat acasă iar fragila noastră democraţie a fost salvată. Restul nu mai contează ... poveşti, divagaţii, frustrări, detalii etc.
Dumnezeu să-l odihnească în pace!